Finlanda
Finlanda, supranumită și „Țara celor o mie de lacuri”, este așezată în nordul Europei cu largă deschidere la Marea Baltică, golfurile Botnic și Finic. Suprafață totală pe care o ocupă este de 338,432 km².
Finlandei îi aparțin și Insulele Aaland (Ahvenanmaa) cu o suprafață de 1505 km².
Condiții naturale
Relieful Finlandei este un podiș cu numeroase morene și chiuvete lacustre, rezultat din eroziunea unor munți foarte vechi.
Partea nordică este mai înaltă cu coline și ramificații muntoase, iar pe margini se termină prin câmpii litorale.
În general clima Finlandei este rece și umedă, cu zăpezi bogate în timpul iernii, iar în nord subpolară, cu ierni aspre.
Podișul Finlandei este presărat de o puzderie de lacuri legate prin râuri scurte și uneori repezi, folosite la transportul buștenilor și obținerea energiei electrice.
Principalele bogății din Finlanda sunt lemnul și rocile de construcții, apoi minereurile de fier, crom (locul VI pe Glob), cupru, nichel, cobalt, vanadiu.
Populația și principalele orașe din Finlanda
Finlanda are o populație de aproximativ 5.422.000, fiind formată în majoritate din Finlandezi, mai concentrată pe litoral și în părțile sudice.
Principalele orașe sunt: Helsinki, „orașul alb”, capitala țării, un oraș modern situat la golful Finic, cel mai important centru economic al țării, având o industrie larg diversificată, Espoo, Tampere, Vantaa, Oulu.
Economia
Finlanda are o economie mixtă deosebit de industrializată, producția pe cap de locuitori fiind egală cu cea a altor economii europene, cum ar fi Franța, Germania, Belgia sau Regatul Unit. Cel mai mare sector al economiei îl constituie serviciile, cu 66%, urmat de producția industrială și rafinare cu 31%. Cele mai mari industrii sunt cele de electronice (22%), mașini, autovehicule și alte produse de metal (21,1%), industria forestieră (13%) și cea chimică (11%).
Clima și solurile din Finlanda fac dificilă creșterea oricăror recolte. Țara se află între paralelele de 60° și 70° latitudine nordică, iernile fiind grele și geroase, iar sezoanele agricole fiind scurte și uneori întrerupte de înghețuri târzii sau timpurii. Agricultura se bazează pe cultura plantelor care rodesc repede și rezistă la îngheț, cultivând cu predilecție pantele orientate spre sud ale dealurilor și câmpiile mai fertile. Unele plante (orzul, grâul, secara, ovăzul, cartoful) reușesc să dea recolte satisfăcătoare în scurta perioadă de vegetație (iunie-august). Creșterea animalelor (bovine și reni) și vânatul ocupă un loc important în asigurarea cu resurse alimentare.
Transporturile
Extinsa rețea de șosele este utilizată de mare parte din traficul de mărfuri și de călători. Cheltuielile anuale cu drumurile se ridică la 1 miliard de euro și sunt finanțate prin taxele pe autovehicule și pe combustibil, care se ridică la circa 1,5 miliarde de euro.
Principalul aeroport este Aeroportul Helsinki-Vantaa cu circa 15 milioane de pasageri deserviți în 2011. Aeroportul Oulu este al doilea ca mărime, în țară existând circa 25 de aeroporturi ce deservesc curse regulate de pasageri.
În ciuda densității de populație reduse, guvernul cheltuiește anual circa 350 de milioane de euro pentru a întreține 5.865 km de cale ferată. Transportul feroviar este efectuat de compania de stat VR Group, care are o cotă de piață de 5% în transportul de călători (dintre care 80% sunt linii urbane în Helsinkiul metropolitan) și 25% din piața transportului de mărfuri.
Majoritatea transportului de marfă se face pe mare. Prețurile utilizării infrastructurii portuare sunt scăzute. Portul Vuosaari din Helsinki este cel mai mare port de mărfuri după terminarea sa în 2008, alte porturi fiind Kotka, Hamina, Hanko, Pori, Rauma și Oulu. Există trafic de pasageri de la Helsinki la Turku, de unde există legături de feribot către Tallinn, Mariehamn și Stockholm. Ruta Helsinki–Tallinn, una dintre cele mai utilizate rute de transport naval maritim din lume, este deservită și de o linie de elicoptere.
Sursa: Manual Geografie VII – Editura didactică și pedagogică București 1986 – Finlanda / Wikipedia