Destrămarea Sfintei Alianțe
Desen animat care reprezintă Sfânta Alianță. Anul 1823 Sfânta Alianță demascată
Destrămarea Sfintei Alianțe s-a produs în momentul în care tot mai multe popoare s-au ridicat împotriva regimului absolutist prin revoluții și războaie de eliberare, în urma cărora au ieșit învingătoare.
Revoluțiile și războaiele de eliberare ivite în aproape întreaga lume arătau că popoarele nu mai puteau răbda nici asupririle sociale, nici absolutismul monarhic, nici intervențiile brutale alea Sfintei Alianțe, nici fărămițarea și subjugarea națională. Popoarele voiau dreptate și libertate. Lupta lor a avut din ce în ce mai mult succes, iar forțele Sfintei Alianțe n-au mai putut interveni nici împotriva revoluției de la 1830 din Franța, nici împotriva belgienilor, nici împotriva popoarelor din America Latină. Mai mult, guvernul englez a susținut economicește războiul de eliberare a popoarelor din America Latină. Iar cât privește eliberarea poporului grec, a avut chiar ajutorul Rusiei, Angliei și Franței, interesate să pună stăpânire pe economia Imperiului otoman.
Toate acestea au dus la destrămarea Sfintei Alianțe; prăbușirea definitivă a sistemului ei s-a produs însă în timpul revoluțiilor din 1848.
Dar dacă sud-americanii și grecii au fost ajutați în lupta lor de eliberare, marile puteri au căutat să profite, acoperându-le economia și împiedicându-i de a se uni ca să formeze state puternice.
Sursa: Manual Istorie VII – Editura didactică și pedagogică București 1985 – Destrămarea Sfintei Alianțe
