Revoluția din Germania de la 1848
Revoluția din Germania de la 1848 a izbucnit datorită acumulării nemulțumirilor maselor populare față de clasa politică. Revoluționarii voiau libertăți economice, sociale, politice, participarea la conducerea țării și unificarea Germaniei.
Cauzele care au dus la revoluția din Germania de la 1848
După îndepărtarea ocupației franceze, în Germania s-a dezvoltat mult economia și s-a întărit și burghezia. Revoluționarii doreau unificarea Germaniei, participarea la conducerea țării și libertăți economice și sociale.
Criza economică a înrăutățit așa de mult situația maselor populare din statele germane, încât revoluția a izbucnit în primăvara anului 1848.
Revoluția în Prusia
Pornit din statele din sud, valul revoluționar a cuprins întreaga Germanie.
În Berlin, capitala Prusiei, demonstrațiile populare au început la 15 martie. Când regele Frederic Wilhelm al IV-lea a adus armata, poporul s-a apărat pe baricade. După trei zile de luptă, regele a cedat. A arborat steagul tricolor pe Palatul regal, s-a înclinat în fața victimelor represiunii și a acceptat un guvern liberal. S-a ales apoi o Adunare Națională Constituantă. Pentru că burghezia nu l-a îndepărtat pe rege, în această adunare, alături de reprezentanții burgheziei bogate, au pătruns și mulți nobili. În același timp s-a produs și revoluția polonezilor din regiunea Poznan care se afla sub stăpânirea Prusiei.
Văzând că burghezia se înțelege cu monarhia și aristocrația, muncitorii din Berlin, în iunie 1848, au pornit din nou lupta. Dar guvernul burghez și regele au adus multe trupe la Berlin, au înăbușit în sânge insurecția muncitorilor, au dizolvat Adunarea Constituantă.
Victorios în Berlin, regele Prusiei a trimis trupe și împotriva orașelor și a satelor răsculate din restul țării. De asemenea, trupele prusace, împreună cu trupele țariste, au înăbușit revoluția poporului polonez.
Parlamentul de la Frankfurt
Ca să realizeze unificarea Germaniei, s-a convocat o adunare a reprezentanților poporului german. După numele orașului unde și-a desfășurat lucrările, această adunare s-a numit Parlamentul de la Frankfurt. El a votat o Constituție pentru întreaga Germanie și a oferit coroana lui Frederic Wilhelm al IV-lea, regele Prusiei. Acesta însă a refuzat. Nu pentru că n-ar fi râvnit să fie conducătorul întregii Germanii, ci pentru că disprețuia tot ce era democrat și nu voia să guverneze pe baza unei Constituții.
Activitatea revoluționară a lui Marx și Engels
Îndată după izbucnirea revoluției, Marx și Engels au tipărit Noua gazetă renană, publicație democrată și revoluționară. Ei luptau pentru unificarea Germaniei într-o republică democratică; desființarea tuturor îndatoririlor feudale, trecerea averilor aristocrației în apropierea statului; vot universal; înființarea Partidului Comunist.
Totodată ei nu arătau greșelile Parlamentului de la Frankfurt care, în loc să proclame Republica, a oferit coroana unui rege cu vederi reacționare și despotice.
Înfrângerea revoluției germane
Într-adevăr, regele Prusiei nu s-a mulțumit numai cu respingerea coroanei oferite de Parlamentul de la Frankfurt, ci a trimis armata împotriva tuturor centrelor revoluționare din Germania.
În primăvara anului 1849, Marx, Engels și alți revoluționari comuniști sau democrați au căutat să reaprindă flacăra revoluției. După lupte grele pe baricade, în mai multe orașe, și această încercare a fost înfrântă. Parlamentarii de la Frankfurt au fost împrăștiați cu forța. Burghezia s-a mulțumit cu dreptul de a participa la guvern și cu unele avantaje economice, cucerite în timpul revoluției. Dar problema unificării Germaniei a deschis conflictul dintre Prusia și Imperiul habsburgic, între Hohenzolerni și Habsburgi, fiecare vrând să înfăptuiască această unificare în folosul propriu.
Sursa: Manual Istorie VII – Editura didactică și pedagogică București 1985 – Revoluția din Germania de la 1848