Formarea U.R.S.S. și dezvoltarea statului între cele două războaie mondiale

Formarea U.R.S.S.

Statul sovietic în perioada refacerii economiei naționale 1921-1925

La sfârșitul anului 1920, războiul civil sprijinit de forțele imperialiste (trupele Angliei, Franței, S.U.A., Japoniei) s-a terminat. Puterea sovietică (puterea muncitorilor și țăranilor) a învins. Popoarele sovietice au căpătat posibilitatea să lase pușca și tunul și să reia munca de construcție pașnică a țării.

În anii războiului (primul război mondial și apoi războiul civil), țara a pierdut peste 20 de milioane de oameni. Uzinele, fabricile, căile ferate erau distruse, ogoarele lăsate în paragină, șeptelul pierdut. Marile uzine din Moscova, Petrograd și alte orașe nu lucrau din cauză că nu aveau cărbune. Nu se găseau de cumpărat nici cele mai necesare produse: chibrituri, petrol, săpun, hârtie, încălțăminte, îmbrăcăminte etc.

Sub conducedea lui V.I. Lenin s-a alcătuit planul de reconstrucție a țării. Acesta prevedea construirea de centrale electrice, refacerea și dezvoltarea industriei, crearea de noi ramuri industriale în domeniul aluminiului și electrochimiei.

Prin munca grea a popoarelor sovietice planul a fost înfăptuit. Uzinele și fabricile și-au reluat lucrul, s-a refăcut transportul pe calea ferată, agricultura s-a înviorat. S-au îmbunătățit condițiile de viață și de muncă ale popoarelor sovietice.

Formarea U.R.S.S. – 30 decembrie 1922

După victoria revoluției, pe teritoriul fostei Rusii s-au înființat 6 republici sovietice. După ce au fost alungați intervenționiștii, cele 6 republici au hotărât să colaboreze în continuare și în munca pentru construirea socialismului. Astfel, ele s-au unit de bunăvoie, pe baza egalității în drepturi, într-un singur stat, federal – Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. Acest fapt a întărit puterea statului sovietic atât din punct de vedere militar cât și economic, iar însemnătatea lui în relațiile internaționale a sporit.

În perioada de refacere a țării, s-a stins din viață, la 21 ianuarie 1924, Vladimir Ilici Lenin. Creator al Partidului Comunist, conducător neînfricat al luptei revoluționare, învățător al clasei muncitoare – moartea sa a însemnat o grea pierdere atât pentru popoarele sovietice, cât și pentru proletariatul internațional. În anii următori, în conducerea Partidului Comunist al U.R.S.S. și a statului sovietic un rol de seamă l-a avut Iosif Vissarionovici Stalin.

Construirea socialismului. Planurile cincinale

Refacerea economiei naționale s-a încheiat în anul 1925. Dar țara sovietică era încă o țară agrară, înapoiată.

Pentru construirea societății socialiste era necesar să se înfăptuiască industrializarea țării, colectivizarea agriculturii, ridicarea nivelului cultural și tehnic al popoarelor sovietice.

După planuri anuale, s-au alcătuit planuri de dezvoltare a țării pe o perioadă de cinci ani (planuri cincinale). Încetarea socialistă a cuprins întreaga țară; în întreprinderi și pe ogoare s-au format brigăzi, care munceau cu entuziasm pentru înfăptuirea planurilor.

Industria a ajuns predominantă, dând aproape 80% din valoarea producției naționale; U.R.S.S. a devenit o țară industrială înaintată, deținând al doilea loc în lume ca volum al producției industriale.

Odată cu trecerea la planurile cincinale, în 1928, s-a început colectivizarea agriculturii.

S-a încheiat lichidarea neștiinței de carte. A început lupta pentru însușirea tehnicii și ridicarea nivelului cultural al poporului.

Succesele obținute în industrie și agricultură, crearea de cadre tehnice, dezvoltarea literaturii, artei și științei sovietice dovedeau că în U.R.S.S. socialismul a biruit la orașe și sate.

Schimbările petrecute în viața oamenilor, drepturile dobândite au fost înscerise în Constituția adoptată în anul 1936.

Noua constituție se întemeiază pe următoarele principii de bază: proprietatea obștească asupra uneltelor și mijloacelor de producție, alianța de nezdruncinat dintre clasa muncitoare și țărănime, egalitate și colaborare frățească între popoarele sovietice, inițiativa creatoare a oamenilor muncii, rolul conducător al Partidului Comunist în Uniunea Sovietică.

Organul suprem al puterii este Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice; el cuprinde două camere: Sovietul Uniunii și Sovietul Naționalităților, care se preocupă de nevoile și interesele diferitelor naționalități din Uniunea Sovietică. Puterea executivă este exercitată de Consiliul de Miniștri.

Rezultatele obținute în construcția vieții economice și politice, creșterea prestigiului internațional al statului sovietic au făcut ca, în anul 1924, Anglia și Franța, și după aceea și alte țări, să stabilească relații diplomatice cu U.R.S.S. Aceasta a însemnat de fapt recunoașterea statului sovietic.

Puterea sovietică a dus o politică de pace, continuând să închege relații prietenești cu toate statele. În 1933 și Statele Unite ale Americii au recunoscut țara sovietelor, reluând relațiile diplomatice. Câteva luni mai târziu, și România a reluat relații de prietenie cu U.R.S.S.

Sursa: Manual Istorie VII – Editura didactică și pedagogică București 1985 – Formarea U.R.S.S. și dezvoltarea statului între cele două războaie mondiale