Lacurile din România

Lacurile din România
Lacurile din România

Lacurile din România sunt împărțite în: lacuri de munte, lacuri de deal și podiș, lacuri de șes, lacuri de lunci și din Delta Dunării, precum și lacuri de pe țărmul mării.

Lacurile de munte

Lacurile de munte au întinderi mici și sunt foarte nmeroase. Unele s-au născut prin strângerea apelor provenite din ploi, din topirea zăpezilor, în căldările ghețarilor de altădată. Acestea sunt lacurile glaciare: lacul Bucura în Retezat, lacul Gâlcescu în Parâng, lacurile Capra și Bâlea în Făgăraș, lacul Lala în Munții Rodnei etc.

În Muntele Puciosu (Ciomatu Mare), lângă Tușnad, apele s-au strâns în craterul unui vulcan stins, formând lacul Sfânta Ana, cu lac vulcanic, singurul de acest fel în România.

Există în munți și lacuri care au luat naștere prin stăvilirea cursului unor ape, în urma alunecărilor de teren. Ele se numesc lacuri de baraj natural. Așa s-a format Lacul Roșu, din bazinul superior al Bicazului. La suprafața lacului se mai văd și acum ieșind din apă trunchiurile arborilor din pădurea care se întindea până în vale și care a fost inundată o dată cu formarea sa.

Alături de lacurile de baraj natural, în regiunile muntoase, există și multe lacuri de baraj artificial, care sunt create de oameni, numite lacuri de acumulare.

Lacurile de munte sunt adevărate podoabe, care ne atrag prin frumuseților lor.

Lacurile de deaș și podiș

Râurile care izvorăsc din dealuri sau podișuri și străbat ținuturi cu un climat mai uscat nu au apă prea multă, mai ales în timpul verii. Unele dintre ele au fost stăvilite de către oameni, în multe locuri. Așa au luat naștere iazurile și heleșteiele, create pentru adăparea vitelor, creșterea peștelui sau chiar pentru oprirea revărsării râurilor. În cuprinsul dealurilor și podișurilor există și lacuri cu apă sărată, formate pe locul ocnelor de sare părăsite (lacurile de la Slănic, jud. Prahova) sau chiar în adânciturile unor masive de sare (lacul Ursu de la Sovata, jud. Mureș).

Lacurile de câmpie

Lacurile de câmpie sunt și ele foarte numeroase. Unele au apă sărată și amară (Lacul Sărat de lângă Brăila și lacul Amara de lângă Slobozia). Altele sunt limanuri fluviatile, care au luat naștere în spatele pragului de nisip și mâl depus de unele râuri care au închis gurile unor afluenți mai mici de-ai lor. Așa este lacul Snagov din apropierea Capitalei, situat în bazinul Ialomiței.

Tot în câmpie se mai găsesc câteva lacuri a căror apă s-a strâns între șirurile de dune de nisip, precum și iazuri și heleșteie. În partea de nord și de est a orașului București, de-a lungul râului Colentina, s-au format mai multe lacuri stăvilite prin baraje construite de oameni.

Lacurile din lunci și din Delta Dunării

În lunca Dunării, în Deltă și în lunca Prutului se găsesc numeroase lacuri. O parte din întinderea acestor lacuri a fost secată, terenurile astfel obținute fiind bune pentru cutura cerealelor și a legumelor. Lacurile rămase sunt folosite pentru creșterea peștilor. În lunca Dunării s-au format și unele limanuri fluviatile, tot cu apă dulce, care au luat naștere în același chip ca și cele din câmpie.

Delta Dunării cuprinde, de asemenea, o mulțime de lacuri (Matița, Gorgova, Roșu ș.a.) Pentru a spori producția de pește, acestor lacuri li s-au adus îmbunătățiri, mai ales la gârlele de legătură cu Dunărea, prin care își împrospătează mereu apele.

Limanurile și lagunele de pe țărmul mării

Limanurile de pe țărmul mării sunt așezate la capătul unor văi, închise la gură de un prag de nisip depus de mare. Unele din aceste lacuri (Țașul) au apă dulce, fiind alimentate de izvoare și pâraie; altele însă, lipsite de izvoare, au devenit, din cauza evaporației, mai sărate decât chiar apele mării, ca, de exemplu, Techirghiolul.

Pe țărmul mării se mai găsesc și lagune, care s-au format din vechi golfuri, despărțite de mare printr-o limbă de nisip. Cea mai mare dintre ele este lacul Razim, care are legătură cu marea printr-o deschizătură numită Portița.

Vara, chefalii pătrund pe aici din mare, pentru a-și depune icrele în apele mai calde și mai liniștite ale lacului. Pentru a crea peștilor condiții prielnice de înmulțire în aceste lagune, prin păstrarea unei salinități mai mici decât a apelor mării, lacul Razim a fost unit prin canale cu Dunărea (brațul Sfântul Gheorghe), din care primește apă dulce.

Lacurile de baraj artificial (de acumulare)

Lacurile de baraj artificial (de acumulare) sunt construite de oameni pentru piscicultură, irigații, nevoile industriei și ale așezărilor omenești. Lacuri mari și centrale hidroelectrice s-au realizat în anii construcției socialiste pe Dunăre (Porțile de Fier), Lotru (Vidra), Argeș (Vidraru), Bistrița (Izvorul Muntelui), Someș (Fântânele) și multe altele.


Sursa: Editura didactică și pedagogică București 1986, Geografie clasa a VIII-a – Lacurile din România

%d blogeri au apreciat: