Dimitrie Cantemir (1674 – 1723)


Dimitrie Cantemir

Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1674 – d. 21 august/1 septembrie 1723) este, în cultura noastră, unul dintre cei mai erudiți umaniști. Prin vasta și remarcabila sa operă științifică și literară, s-a situat cu mult deasupra cărturarilor vremii.

Lucrările lui, cele mai multe scrise în limba latină, atestă o bogată documentare în domeniul științelor umaniste și o mare presiune pentru cercetare. „Sufletul odihnă nu poate afla – spune el – până nu găsește adevărul, carile îl cearcă oricât de departe și oricât de cu trudă i-ar fi a-l nimeri.”

Cele mai valoroase lucrări ale sale sunt cele cu caracter istoric. Între lucrările de istorie a românilor (Viața lui Constantin Cantemir, Evenimentele Cantacuzinilor și Brâncovenilor), Hronicul vechimei a româno-moldo-vlahilor, scrisă în limba română, este o operă concepută după un plan vast și cu o largă informație extrasă din lucrări ale istoricilor din cele mai vechi timpuri. Reluând o temă a cronicarilor moldoveni, lucrarea înfățișează trecutul îndepărtat al poporului nostru, originea comună a tuturor românilor. Romanii, afirmă Cantemir, „sunt moșii și strămoșii noștri a moldovenilor, muntenilor, a ardelenilor și a tuturor oriunde se află a românilor, precum și singur numele de moșie ne arată… și limba cea părintească… nebiruit martor ne este”.

Cu toate că scriitorul exagerează susținând originea pur romană a poporului român, lucrarea este valoroasă pentru vasta ei documentare, în care se demonstrează existența unui vechi stat independent.

Întreaga operă a lui Dimitrie Cantemir exprimă o concepție superioară despre istorie față de cea a cronicarilor. În timp ce cronicarii explicau fenomenul istoric prin voința forței divine, Dimitrie Cantemir interpretează istoria dând atenție cauzalității: „Nici un lucru fără pricină să se facă nu poate”. El prezintă originea romană a poporului nostru în spiritul ideilor umanismului afirmând că „suntem urmașii unui popor care a creat o civilizație și o cultură clasică”.

Descrierea Moldovei, lucrare monografică de o excepțională valoare documentară, este scrisă în 1716 la cererea Academiei din Berlin. Ea cuprinde trei părți. Prima parte e consacrată descrierii geografice a Moldovei, a munților, apelor și câmpiilor. Dimitrie Cantemir elaborează prima hartă a Moldovei. Sunt prezentate, de asemenea, flora și fauna, târgurile și capitalele țării de-a lungul timpului. În partea a II-a a lucrării este înfățișată organizarea politică și administrativă a țării, cu referiri detaliate la forma de stat, alegerea sau scoaterea din scaun a domnilor, la obiceiurile prilejuite de înscăunarea domnilor sau de mazilirea lor, de logodnă, nunți, înmormântări etc. În ultima parte a lucrării găsim bogate informații despre graiul moldovenilor, despre slovele folosite, care a început au fost latinești, „după pilda tuturor celorlalte popoare a căror limbă încă e alcătuită din limba cea romană, iar apoi înlocuite cu cele slavonești”.

Lucrarea prezintă interes nu numai pentru documentata descriere geografică sau politică, ci și pentru observațiile etnografice și folclorice, Dumitru Cantemir fiind primul nostru cărturar care cuprinde în sfera cercetărilor sale etnografia și folclorul.

Descrierea Moldovei este o operă străbătută de o vibrantă dragoste de patrie și are alocuri deosebite virtuți literare.

Ideile filozofice ale marelui cărturar pot fi întâlnite cu deosebire în Imaginea științei sacre, Logică, Sistema religiei mahomedane și mai ales în opera de tinerețe Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea sau Giudețul sufletului cu trupul, scrisă în românește și grecește. Ideea de bază a acestei lucrări subliniază superioritatea vieții spirituale asupra celei biologice, prozaică și robită poftelor de tot felul.

Istoria ieroglifică, lucrare alegorică de o valoare literară necontestată prin concepțiile istorice și filozofice pe care le afirmă, se înscrie pe linia umanismului românesc. Scrisă sub forma unei fabule de vaste proporții, personajele Istoriei ieroglifice sunt animale și păsări, simbolizând rivalitatea dintre familia Brâncoveanu și cea a Cantemireștilor, una din Țara Românească și cealaltă din Moldova. Inspirată de realitatea politică a vremii sale, această lucrare este un roman social-filozofic cu caracter patriotic, apropiindu-se de pamflet politic. După cum spunea Nicolae Iorga, ea poate fi considerată „cel dintâi roman românesc pe temeiuri de realitate istorică”.

Toate lucrările lui Dimitrie Cantemir, fie că sunt scrise în limba latină, fie că sunt scrise în românește sau în alte limbi, au un stil erudit, în general retoric. Cu toate acestea, valoarea lor documentară rămâne incontestabilă.

Prin vasta operă pe care a creat-o, prin ideile progresiste și prin spiritul său enciclopedic, Dimitrie Cantemir este una dintre personalitățile remarcabile ale culturii europene. În cultura și literatura noastră el prefigurează iluminismul.


Sursa: Limba și literatura română clasa a IX-a, Ministerul Educației, Vladimir Gheorghiu, Nicolae Manolescu, Nicolae I. Nicolae, Constantin Otobâcu – Dimitrie Cantemir

persoane au considerat acest articol util. Dacă ți-a fost de ajutor, te rog să lași un vot.
%d blogeri au apreciat: