Anton Pann (1796-1854)


Anton Pann (1796-1854)

Anton Pann (n. 1796 – d. 3 noiembrie 1854), pe numele său adevărat Antonie Pantoleon Petroveanu, s-a născut în Bulgaria, la Sliven. Rămas orfan de tată, Anton Pann a învățat mai mult singur.

A avut o existență destul de aventuroasă, fiind pe rând topograf, cântăreț de muzică bisericească și profesor la seminarul Mitropoliei din București. Anton Pann cunoștea cel puțin 4 limbi: greaca, rusa, bulgara și turca. A adunat și tipărit - din 1843 în propria-i tipografie - povestiri, snoave, proverbe, cărți populare, cântece de lume, cu îndelungată circulație, îndeosebi în lumea măruntă a orașului din prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Dintre cărțile tipărite de Anton Pann s-au bucurat de o mare popularitate acelea în care prelucrarea de către autor a materialului selectat din tezaurul folcloric se ridică la valoarea unei adevărate creații originale. Astfel, Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea degajă înțelepciunea adâncă și pitorescul oriental al personajului, ca și meșteșugul vorbei înflorite; O șezătoare la țară sau Călătoria lui Moș Albu, prin intervențiile participanților la șezătoare, ca și prin ceremonialul povestirilor, prevestește farmecul istorisirilor de la Hanu Ancuței, firește, într-o altă tonalitate; Culegerea de proverburi sau Povestea vorbii ilustrează în cel mai înalt grad talentul autorului. Această carte, originală antologie paremiologică românească în versuri, își ordonează riguros conținutul: după formularea temei - printr-o suită de proverbe cu înțeles apropiat -, urmează demonstrarea adevărurilor, prin intermediul unor scurte snoave sau fabule.

Sfera proverbelor, ca și a povestirilor, este foarte largă, aceasta îmbrățișând, de fapt, toate laturile vieții din fiecare zi, precum și structura morală a ființei umane. Spre exemplificare, se pot aminti capitole: Despre cusururi sau urâciuni, Despre vorbire, Despre minciuni și flecării, Despre naravuri rele, Despre prostie, Despre leneși, Despre beție, Despre sărăcie etc.

Anton Pann a fost un scriitor înzestrat cu un ascuțit spirit de observație, cu o adâncă înțelegere a vieții și a oamenilor derivând din cea mai autentică viziune populară, ca și cu o neasemuită știință a folosirii limbii, în așa fel încât să-i pună în lumină bogăția și expresivitatea.

Proverbe de Anton Pann

Despre leneși

Lenea e cocoană mare
Care n-are de mâncare.

Toți copacii înfrunzesc,
Dar mulți din ei nu rodesc.

Plopul e destul de mare,
Dar pe dânsul poame n-are.

Parcă-i e gura-ncleștată
Și de ielele luată.

De lene ochii-și închide
Și buzele își deschide.

I-e lene să și vorbească,
Dar încă să mai muncească!

După cum a fost sădit,
Astfel a și răsărit.

Umblă drumurile-n rând,
Podinile numărând.

Despre învățătură

Ce înveți la tinerețe, aceea știi la bătrânețe.
Omul în copilărie lesne-nvață orce fie.
Meșteșugul la om e brățară de aur.
Nici un meșteșug nu e rău, ci oamenii sunt răi.
Cine învață la tinerețe se odihnește la bătrânețe.
Calul bătrân nu se învață în buiestru.
Cine știe carte are patru ochi.

Orce cu bătaie de cap se dobândește,
pe drumuri nu se găsește.

Procopseala nu să cumpără cu bani, ci să câștigă cu ani.
Banii nu aduc procopseală, ci procopseala aduce banii.
Omul cât trăiește învață și tot moare neînvățat.
Nimenea nu poate să zică: acum le știu toate

La orice treabă, pe Stan pățitul întreabă.

Cine întreabă nu greșește.
Orbul cu întrebarea a nimerit Brăila.

Nu cere de la prost învăț și de la bătrân băț.

Orb pe orb povățuind, cad amândoi în groapă.
Orbul își caută acul în aria cu paiele și surdul îl povățuiește unde sună.


Sursa: Limba și literatura română clasa a IX-a, Ministerul Educației, Vladimir Gheorghiu, Nicolae Manolescu, Nicolae I. Nicolae, Constantin Otobâcu – Anton Pann

persoane au considerat acest articol util. Votează dacă ți-a fost de ajutor.