Nicolae Iorga (1871-1940)

Nicolae Iorga (1871-1940) s-a născut la 5 iunie 1871 la Botoșani și rămâne orfan de tată la vârsta de 5 ani.

Este un adevărat fenomen, dovedind în timpul studenției o precocitate uluitoare, care se va materializa în anii următori în lucrări de valoare autentică. La 18 ani absolvă cursurile universitare și pleacă, pentru a-și desăvârși calificarea profesională prin doctorate, în străinătate, mai întâi la Paris, apoi la Berlin și Leipzig de unde face numeroase călătorii de studii în toată Europa, cercetând arhivele din Paris, Berlin, München, Dresda, Nürnberg, Viena, Genova, Milano, Veneția, Bologna, Ferrara. Din arhivele acestor centre de cultură europeană tânărul savant adună cu febrilitate documente referitoare mai cu seamă la istoria națională, pe care le va publica în anii următori în numeroase volume, convins că fără o documentație severă nu se poate scrie adevărata istorie a românilor.

Opera lui Nicolae Iorga

Revenit în țară, în 1894, la vârsta de 23 de ani, este numit profesor la Universitatea din București. Începe acum, paralel, o susținută activitate în publicistica literară a vremii, devenind, între 1903 și 1906, ideologul și directorul (din 1905) al revistei Sămănătorul. Unică în întreaga lume prin vastitatea ei, bibliografia lui Nicolae Iorga include opere de istorie națională și europeană monumentale, titluri de referință în istoriografia universală, ca următoarele:

1. Geschichte des Rumänischen Volkes im Rahmen seiner Staatsbildungen (Istoria poporului român în cadrul formațiilor sale statale), două volume, Gotna, 1905;
2. The Byzantine empire (Istoria Imperiului Bizantin), London, 1907;
3. Geschichte des Osmanischen Reiches(Istoria Imperiului Otoman), 5 volume, Gotha, 1908 și 19013;
4. Istoria românilor, 10 volume (1936-1939);
5. Istoria lui Mihai Viteazul, două volume, 1935.

Aceste lucrări, împreună cu numeroase altele, au marele merit de a fi contribuit substanțial la integrarea istoriei României, în contextul istoric universal. Când a fost ucis, în mod bestial, de către legionari, în 1940, marele om de știință lucra la o imensă Istorie universală.

Nicolae Iorga a fost și un istoric literar de mare valoare, a cărui contribuție este excepțională mai ales în latura ei documentară, nu însă fără a se impune și prin acuitatea interpretativă, prin modul convingător în care demonstrează originalitatea culturii românești:

1. Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea (1688-1821), două volume, 1901;
2. Istoria literaturii religioase a românilor până la 1688, 1904;
3. Istoria literaturii române în veacul al XIX-lea, de la 1821 înainte, 3 volume, 1907-1909;
4. Istoria literaturii romanice în dezvoltarea și legăturile lor, 3 volume, 1920-1925;
5. Istoria literaturii românești contemporane, două volume, 1934.

În fine, savantul Nicolae Iorga a fost și un remarcabil scriitor. Sunt de amintit:

1. O viață de om - Așa cum a fost, 3 volume, 1934;
2. Oameni cari au fost, 4 volume, 1934-1939;
3. Memorii, 7 volume, însemnări zilnice, făcute între 1917-1938;
4. Piese de teatru de inspirație istorică: Mihai Viteazul, Învierea lui Ștefan cel Mare, Tudor Vladimirescu, Constantin Brâncoveanu, Doamna lui Ieremia.