Substantivele abstracte

Substantivele abstracte denumesc însușiri, calități, defecte, nume de stări și situații, nume de acțiuni.

a) nume de însușiri, calități, defecte: agerime, bunătate, fățărnicie, frumusețe, lene, mărinimie, nerozie, prostie, răutate, urâțenie, vanitate, viclenie etc.;

b) nume de stări, de situații: amorțeală, bucurie, fericire, plictiseală, sănătate, ură, boierie, robie, ticăloșie, plăcere, rătăcire, trai, veghe etc.;

c) nume de acțiuni: apărare, comportare, fugă, înrăutățire, răcire, rătăcire, mers, plâns, adăpat, cusut etc.

Cum se deosebesc substantivele abstracte de alte substantive?

Substantivele abstracte se deosebesc de celelalte categorii de substantive prin faptul că denumesc obiecte care, de obicei, nu se numără. Când de la un substantiv abstract avem totuși plural, acesta capătă de multe ori înțeles concret. Să se compare, bunătate cu bunătăți, prostie cu prostii, viclenie cu viclenii etc.

Formele substantivelor abstracte

Substantivele abstracte se formează de la:

a) adjective: ager – agerime, bun – bunătate, trist – tristețe, vesel – veselie, urât – utâțenie etc.;

b) verbe: amorți – amorțeală, birui – biruință, cuteza – cutezanță, celebra – celebrare, dărui – dăruire, strânge – strânsură, trăi – trăire, veghea – veghe etc.

Notă. Foarte multe substantive abstracte nu sunt decât anumite forme ale verbului: apărare (apăra), comportare (comporta), dăruire (dărui), fericire (ferici), mers (merge), plâns (plânge) etc.