Ascensiunea Imperiului Incas

Ascensiunea Imperiului Incas

Ascensiunea Imperiului Incas pornește din Capitala Cuzco, astăzi în Peru, unde construiesc în sec. XV cel mai mare imperiu din America de Sud și stabilesc un guvern centralizat care reglementează aproape toate aspectele vieții.

După prăbușirea culturii Tiahuanaco din Anzii Centrali (astăzi în Peru și Bolivia) în jurul anului 1100, culturile locale de coastă se dezvoltă și formează numeroase state mici. Incasii care populau Valea Cuzco câștigă treptat supremația sub conducerea lui Manco Capac, care, potrivit tradițiilor incașe, migrase dinspre lacul Titicaca în jurul anului 1200.

Se pare că Inca a fost numele familiei conducătoare, apoi cel al împăratului și, în final, cel al întregului popor. Al noulea conducător incaș, Pachacutec Yupanqui, care vine la putere prin 1438, conduce o serie de cuceriri militare care pun bazele guvernării Imperiului Incas.

Capitala Cuzco se dezvoltă rapid și se fondează alte orase, cum ar fi Machu Picchu, ca edificiu de cult monumental. Fiul lui Pachacutec, Topa Yupanqui, cucerește regiunile muntoase din Bolivia și ajunge până în nord-vestul Argentinei de astăzi, supunând ținuturile de coaste ale Imperiului Chimú și extinzând teritoriul incas la sud.

Acesta trimite expediții cu plute în Oceanul Pacific, care probabil au ajuns până în insulele Galapagos. La începutul sec. XVI, sub Huayna Capac, imperiul continuă să se extindă, cuprinzând cea mai mare parte a Columbiei de astăzi, și atinge apogeul sau politic și cultural. Imperiul Celor Patru Părți a fost cel mai puternic din America, conducând popoarele din vecinatatea sa.

Statul incaș avea o administrație puternic centralizată și o structură economică bine planificată. În fruntea sa se afla conducătorul, Incasul Sapai (cel mai puternic), venerat ca fiu al Soarelui. În ierarhia strictă a imperiului, populația incasă era constituită din nobilime, în timp ce popoarele subjugate serveau drept sclavi.

Toate regiunile erau adunate în unități administrative și li se impunea îndeplinirea unor anumite sarcini și servicii militare pentru binele statului. Totul era contabilizat cu ajutorul unor sfori înnodate, denumite quipu.

Rețeaua excelentă de drumuri prin munți permitea transportul rapid al oștilor, al informațiilor și al unor produse între orașe. La fel ca mayașii, incașii nu cunoșteau metalurgia sau roata. Pentru simplificarea administrației în imperiu, se utiliza o limbă comună, quechua. Pentru fiecare zece mii de locuitori ai Imperiului Incas, existau 1330 de demnitari de stat, selectați în funcție de abilitățile lor și instruiți pentru responsabilități și poziții specifice.

Sursa: Marea istorie ilustrata a lumii, Litera international – Ascensiunea Imperiului Incas