Paleoliticul inferior (1,8/1,2 mil-120.00 ien)
Paleoliticul inferior
Paleoliticul inferior a debutat cu primele unelte realizate intenţionat de oameni, acum 1,8-1,2 mil. ani în urmă. Este vorba de galeţi prelucraţi prin cioplire de unde şi denumirea de Peeble Culture (Cultura de prund).
Aceste unelte primitive sunt opera lui Homo Habilis şi se disting trei tipuri principale: chopper, unelte prelucrate pe o singură faţă, chopping-tool, unelte prelucrate pe ambele feţe şi poliedre, prelucrarea urmărind toată suprafaţa galetului.
Siturile de unde au fost prelevate aceste mărturii corespund arealului pe care au fost identificate şi resturile primilor oameni: Oldoway, Omo, Transvaal.
Acum circa un milion de ani regăsim astfel de unelte în toate regiunile populate de oameni şi în special în zona mediteraneeană. Ele au fost asociate cu Homo Erectus, cum s-a întâmplat la Vertezőllős în Ungaria, în insula Java sau la Shou-Kou Tien în China.
În Franţa cele mai vechi utilaje litice cunoscute au fost descoperite la Chilhac (Auvergne).Pe teritoriul carpato dunarean,la Bugiulesti (Tetoiu),Valcea s-a descoperit un femur uman (Australantropus Olteniensis) din protopaleolitic (2 mil-1,8 mil ani) si unele oase de animale ce ar indica dupa felul lor de spargere o activitate intentionata a unor hominide,dar nu s-au descoperit unelete de piatra cioplita.
Cultura prundului in spatiul carpato dunarean reprezentata prin descoperiri in depresiunea Sibiului,vaile Oltului,Dunarii,Argesului.
Acum 500 000 de ani industria galeţilor care n-a încetat să se dezvolte a cedat apoi treptat locul culturii Abbevillienne, caracterizată prin apariţia primelor bifaciale adevărate realizate pe miez, asociate unei faune arhaice de climă rece (Mindel).
Spre sfârşitul evoluţiei acestei culturi apare un nou tip de utilaj litic – Clactonian (pe aşchii). Bolovanii au fost înlocuiţi cu nuclee de silex, din care se desprind aşchii largi, grosiere, caracterizate printr-o latură activă concavă. Clactonianul evoluează în perioada Riss paralel cu Acheulleanul Vechi şi Mijlociu.
Contemporană cu sfârşitul Abbevillianului este aşezarea de la Vértesszőllős, în Ungaria Occidentală, singura urmă de locuire în Europa – urme de vetre şi oase calcinate – fiind datată la sfârşitul perioadei Mindel.
Următoarea cultură pe care Homo Erectus o creează, pe parcursul a mai mulţi zeci de mii de ani, până acum 100 000 de ani, este tot o cultură pe miez, Acheulleană – care marchează evoluţia umană în condiţiile climatice ale interglaciarului Mindel-Riss. Puţinătatea urmelor pot fi puse pe seama consecinţelor fenomenului de solifluxiune – încălzirea determinând topirea gheţii, iar noroaiele au deranjat urmele de la suprafaţa solului.
Se disting patru faze : Acheulleanul Vechi, Acheulleanul Mijlociu, Acheulleanul Superior şi Acheulleanul Final. Fosila directoare rămâne unealta bifacială, dar aceasta se modifică, apărând simetria în realizarea ei, faţetele fiind îngrijit tăiate, formele fiind în general sistematizate, elegante, lanceolate, alungite (Acheullean I), ovale ca o limandă (Acheullean II), fie în formă de migdală sau cordiform (Acheullean III), fiind realizate cu ajutorul unui percutor moale, din lemn sau os.
Regăsim acum importantele tipuri de utilaj care se dezvoltă mai târziu (cuţite, racloare, toporaşe ş.a.). Corespunde perioadei glaciare Riss şi interglaciarului Riss-Wűrm. În Europa este prezent în special în Franţa, Belgia, Spania, Italia şi-l reîntâlnim în Orientul Apropiat şi Mijlociu.
O altă tehnică aşchială, numită Levallois, apare în Acheulleanul Mijlociu, cioplitorul urmărind să obţină o formă predeterminată, aşchii alungite cu margini paralele, vârfuri triunghiulare şi aşchii rectangulare sau ovale.
Omul descoperă mai întâi focul, îşi amenajează locuinţa în aer liber ca de exemplu la Terra-Amata sau în grote ca la Lazaret. Industria acheulleană se răspândeşte în întreaga Europă, cu variantele regionale, care pot fi individualizate în faciesuri locale în Acheulleanul Final.
Astfel, Micoquianul cu bifaciale lanceolate, cu baza largă, Clactonianul aproape total independent de grupul Acheullean, neexistând bifaciale, dar utilajul fiind contemporan cu acesta, şi în fine Tayacianul ce pare o fază intermediară între Clactonian, Acheullean şi Mousterian.
