Combustibilii vegetali ai viitorului
Combustibilii vegetali ai viitorului
Nu numai plantele fosile (care stau la temelia cărbunilor de pământ şi petrolului) sunt materii prime energetice.
Criza mondială de combustibili din ultimele două decenii a determinat începerea unor febrile cercetări pentru descoperirea plantelor energetice capabile să producă combustibil lichid.
Melvin Calvin, laureat al premiului Nobel, a stabilit, încă din anul 1973, că unele specii de laptele-câinelui (Euphorbia tirucalli, E. lathyris, E. maracias, E abyssinica) sunt adevărate „uzine vii”, din latexul (laptele) speciei putându-se obţine, printr-un procedeu de cracare catalitică, o gamă largă de produse industriale şi, în primul rând, benzina.
Se estimează că randamentul dat de E. lathyris şi E. tirucalli oscilează între 3 şi 15 barili petrol pe an la hectar. Prin îmbunătăţirea mediului de cultură, prin îmbunătăţirea unor genotipuri cu randament mai mare, laptele-câinelui poate produce până la 75 barili/hectar, la un preţ de 20 de dolari barilul, deci cu 25-30% mai ieftin decât preţul oficial actual al petrolului pe piaţa mondială.
Din alge se extrage, de asemenea, un combustibil lichid. Se consideră că o cultură intensivă de alge este uşor de realizat, este ieftină şi ar putea mări „depozitul” de combustibil lichid.
Şi vestita zambilă de apă (Eichhomia), folosită în S.U.A. pentru epurarea apelor, a început să fie exploatată şi ca plantă energetică. Astfel, în California, din Eichhomia se scot 300 tone substanţă uscată la un hectar pe an, ceea ce reprezintă echivalentul energetic a 120 de tone de petrol.
Chiar şi plantele oleaginoase încep să fie utilizate ca plante bioenergetice. În Africa de Sud, uleiul de floarea-soarelui este utilizat, deocamdată, la motoarele Diesel industriale. Se apreciază chiar că, dacă s-ar spori cu 1/10 terenul cultivat la ora actuală cu floarea-soarelui pe întreaga planetă, s-ar putea asigura, la nivelul oricărei ţări, cantitatea de carburant necesară tractoarelor.
Se ştie că alcoolul (metanolul) este folosit şi ca substanţă energetică şi că el este produs prin fermentare, de obicei, din cartof, porumb, sfeclă de zahăr, sorg, manioc, trestie de zahăr. Aceste plante au o deosebită valoare alimentară, folosirea lor pentru fabricarea spirtului fiind astfel limitată.
S-a descoperit însă, nu de multă vreme, că plante fără valoare alimentară, precum dalia şi napul (topinamburul), sunt preţioase specii alcooligene. Ultima plantă, în special, este o excelentă sursă de alcool şi se estimează că 75 000 ha de topinambur, cultivat în condiţiile climatice şi de sol asemănătoare celor de la noi din ţară, pot produce 340 000 tone de etanol.
Sursa: Enciclopedia curiozitatilor din natura, Tudor Opris
