De la Comunitate Europeana la Uniunea Europeana

Comunitatea Europeana se infiinteaza in 1965. Restructurata ulterior in Uniunea Europeana, a cuprins cu timpul tot mai multi membri si s-a extins geografic. Concomitent, s-a confruntat cu si mai multe provocari economice si politice.

In 1965, Comunitatea Carbunelui si Otelului (CCO), Comunitatea Economica Europeana (EEC) si Euratom formeaza Comunitatea Europeana (CE). Se infiinteaza un Consiliu Europeana in care sunt reprezentate giverne individuale, precum si o Comisie asociata care supravegheaza interesele CE pe plan international. Alte organe guvernamentale sunt Parlamentul European, ales direct de reprezentantii statelor membre si Curtea Europeana de Justitie. Un moment reprezentativ pentru procesul unificarii Europei este Tratatul de la Maastricht, semnat pe 7 februarie 1992. Acesta punele bazele unei politici externe si de securitate europeana comuna, ale unei cooperari stranse in domeniul justitiei si al afacerilor interne si ale crearii unei uniuni economice si monetare. Pe 1 noiembrie 1993, Comunitatea Europeana devine Uniunea Europeana (UE). In 1999, euro inlocuieste monedele locale din douasprezece state UE. Din acest moment, Banca Centrala Europeana devine responsabila de politica monetara a UE.

Mai multe state europene s-au straduit sa participe la intarirea Uniunii Europene. Daca inainte de destramarea blocului estic in 1989, aderasera doar statele vest-europene, de atunci multe dintre tarile este si central-europene au candidat la aderare; zece au fost acceptate in Uniune in 2004 si inca doua in 2007.

Legile UE afecteaza acum vizibil modul de lucru al guvernelor nationale, fapt ce a dus la critici pentru lipsa de transparenta a structurilor de decizie si pentru paternalismul birocratiei de la Bruxelles. Fiecare stat are obiective diferite pentru viitor; se dezbate problema daca UE ar trebui sa se orienteze mai mult asupra directiilor politice sau a celor economice. Tratatul de la Nisa din 2001 a lasat deschise ambele optiuni.