Interjecții predicative. Exemple

Interjecții predicative

Interjecțiile care înlocuiesc un verb sunt interjecții predicative.

– Hai acasă, nu mai sta aici!
hai („vino”) primește complement (acasă) întocmai ca un predicat exprimat prin verb.

– Uite, coniță, Ionel nu s-astâmpără!
uite („vezi”, „privește”) are valoarea unei propoziții, împreună cu vocativul coniță.

Tot cu funcția de predicat sunt folosite unele onomatopee, precum și interjecțiile cu sens apropiat de al imperativului: bâldâbâc!, buf!, haide!, haț!, hârșt!, iacă!, iacătă!, iată!, uite!, marș!, na!, pac!, pleosc!, poc!, zdranc!, zdup!

Obervații:

1. Multe verbe s-au format de la interjecții imitative, cu ajutorul sufixelor:
cirip + i – ciripi
ham + (ă)i – hămăi
mâr + (â)i – mârâi
piu + i – piui
sfor + (ă)i – sforăi
zdup + (ă)i – zdupăi

2. Unele interjecții au devenit substantive (cu sau fără ajutorul articolelor):
hop – Mai avem de trecut un hop.
fâș – Fâșul este în rucsac

Punctuația

1. Interjecțiile însoțite de substantive în cazul vocativ, singure sau cu atribute, urmează regulile de punctuație ale vocativului:
Iată, copii, școala.

2. Nu se pune nici un semn de punctuație după:
a) unele interjecții urmate de un complement:
Hâș, de-aici!

b) interjecțiile ia, hai, haide urmate de un verb la:
imperativ: Ia privește și tu!
conjunctiv: Hai să mergem.

Sursa: Limba Română, Editura didactică și pedagogică București, 1984 – Interjecții predicative – Mihaela Butoi, Gh. Constantinescu-Dobridor – Interjecții predicative