Interjecții predicative. Exemple


Interjecții predicative

Interjecții predicative

Interjecțiile care înlocuiesc un verb sunt interjecții predicative.

Hai acasă, nu mai sta aici!
hai („vino”) primește complement (acasă) întocmai ca un predicat exprimat prin verb.

Uite, coniță, Ionel nu s-astâmpără!
uite („vezi”, „privește”) are valoarea unei propoziții, împreună cu vocativul coniță.

Tot cu funcția de predicat sunt folosite unele onomatopee, precum și interjecțiile cu sens apropiat de al imperativului: bâldâbâc!, buf!, haide!, haț!, hârșt!, iacă!, iacătă!, iată!, uite!, marș!, na!, pac!, pleosc!, poc!, zdranc!, zdup!

Obervații:

1. Multe verbe s-au format de la interjecții imitative, cu ajutorul sufixelor:
cirip + i – ciripi
ham + (ă)i – hămăi
mâr + (â)i – mârâi
piu + i – piui
sfor + (ă)i – sforăi
zdup + (ă)i – zdupăi

2. Unele interjecții au devenit substantive (cu sau fără ajutorul articolelor):
hopMai avem de trecut un hop.
fâșFâșul este în rucsac

Punctuația

1. Interjecțiile însoțite de substantive în cazul vocativ, singure sau cu atribute, urmează regulile de punctuație ale vocativului:
Iată, copii, școala.

2. Nu se pune nici un semn de punctuație după:
a) unele interjecții urmate de un complement:
Hâș, de-aici!

b) interjecțiile ia, hai, haide urmate de un verb la:
imperativ: Ia privește și tu!
conjunctiv: Hai să mergem.


Sursa: Limba Română, Editura didactică și pedagogică București, 1984 – Interjecții predicative – Mihaela Butoi, Gh. Constantinescu-Dobridor – Interjecții predicative

persoane au considerat acest articol util. Votează dacă ți-a fost de ajutor.