Speciile de plante Cycadales
Speciile de plante Cycadales
La începutul mezofiticului, s-a născut ordinul Cycadales, punte de legătură dintre ferigi şi gymnosperme.
Răspândite mai ales în regiunea tropicală a Africii răsăritene, a Asiei şi Australiei cele circa 100 de specii de cycadale formează un tezaur de preţ al ştiinţei. La ele se constată un pas înainte faţă de psilofitale, şi anume apariţia seminţei. Sămânţa de Cycas revoluta seamănă cu o prună lungă de 2-6 cm.
Înfăţişarea cycadalelor aduce cu a ferigilor şi a palmierilor. Frunzele lor mari, rigide, penate şi aşezate în spirală, formează un mănunchi în vârful tulpinii. Prin structura internă a tulpinii ele se apropie mult de conifere.
Florile sunt unisexuâte, dispuse pe indivizi masculi şi femeii. Fiecare floare este compusă dintr-un ax central în jurul căruia se inserează în spirală staminele sau carpelele, după sexul florii.
Florile mascule au aspectul unei rozete de frunze staminale ascuţite, care prezintă numeroşi saci polenici pe faţa lor inferioară.
Aceste frunze au aspect solzos şi alcătuiesc conuri mascule ce pot ajunge până la 20 cm lungime. Florile femele sunt şinele alcătuite din rozete de frunze în care alternează frunze sterile cu frunze fertile, cele din urmă purtând ovule pe faţa lor interioară.
Polenizarea se face prin intermediul vântului, iar polenul ajuns pe florile femele germinează dând naştere la doi spermatozoizi ciliaţi, care pătrund până la oosferă, fecundând-o.
Cycadalele, în locul de baştină, sunt folosite în scop alimentar (din tulpină se prepară o făină sago mult folosită în insulele Moluce şi în Japonia) sau terapeutic (sucul proaspăt scos din frunzele de Cycas circinalis e un medicament local mult preţuit), iar în alte ţări sunt cultivate ca plante ornamentale.
Sursa: Enciclopedia curiozitatilor din natura, Tudor Opris
