Bazinele oceanice

Bazinele oceanice sunt marile depresiuni din scoarța Pământului în care s-a adunat apa oceanică. Cunoașterea lor are mare importanță pentru navigație, pescuit etc.

Fundul Oceanului este variat, având adâncimi mai mari sau mai mici, praguri submarine, spinări și înălțimi ca niște munți, adâncimi ca niște albii, gropi în formă de șanțuri ori prăpăstii (abise) unde apa are adâncimi foarte mari.

Trecerea de la relieful uscatului la fundul oceanului se face treptat. Dacă ținem seama de felul cum sunt răspândite adâncimile în bazinele oceanice, fundul lor se înfățișează astfel:

Platforma continentală. În lungul țărmului se întinde o regiune unde apele nu trec de 200 m adâncime. Ea este marginea continentelor acoperită de apele oceanului. Fundul oceanului de lângă țârmuri, unde apa are până la 200 m adâncime, se numește platforma continentală. Ea este îngustă în dreptul țărmurilor înalte, cu munți ori podișuri, și lată în dreptul țărmurilor joase, cu câmpii.

Lumina și căldura solară pătrund cu ușurință prin pătura de apă puțin adâncă a platformei continentale, de aceea viața vegetală și animală (mai ales peștii) din cuprinsul ei este bogată.

Povârnișul continental este o continuare a platformei continentale în largul oceanului cu o pantă înclinată destul de mult, ce ajunge până la aproximativ 2500 m adâncime.

Fundul Oceanului se întinde de la 2500 m pănâ la 6000 m adâncime. Între aceste adâncimi, coborârea este lentă, cu unele înălțimi și depresiuni. Are întinderea cea mai mare din bazinul oceanic.

Gropile oceanice (abisale) apar din loc în loc pe fundul oceanului, mai mult sub forma unor șanțuri uriașe.

Sursa: Gheorghe Teodorescu și Nicoleta Ionesci, Manual Geografie – Editura didactică și pedagogică – Bazinele oceanice