Predicatul verbal și predicatul nominal

Predicatul reprezintă partea principală de propoziție care spune ceva despre subiect și este de două feluri: predicat verbal și predicat nominal.

Predicatul verbal

Predicatul verbal arată ceea ce face subiectul.

La ce întrebări răspunde predicatul verbal?

Predicatul verbal răspunde la întrebările ce se spune despre subiect? ce face? (subiectul). Poate fi exprimat prin verbe la moduri personale:

Indicativ: citesc, citeam, citii, am citit, citisem, voi citi;
Imperativ: citește;
Conjunctiv: să citesc;
Condițional-optativ: aș citi.

Predicatul verbal poate fi exprimat prin:

– verb predicativ / locuțiune verbală / adverb predicativ / locuțiune adverbială/ interjecție predicativă.

1. Verb predicativ la cele 3 diateze activa, reflexiva, pasiva:
Petre laudă compunerea colegului său.
Adrian își laudă bicicleta cea nouă.
George a fost lăudat de colegi pentru performantele sale.

2. locuțiune verbala:
Ion Creanga își aduce aminte cu nostalgie de anii copilăriei.

3. Adverb predicativ: Probabil ca vom participa și noi la concurs.

4. Locuțiune adverbiala predicative: Iată, vin în cale.

5. Interjecție predicativă: Atunci pupăza zvârrrr! pe o dugheană.

Predicatul nominal

Predicatul nominal arată ce este, cine este sau cum este subiectul.

La ce întrebări răspunde predicatul nominal?

Predicatul nominal răspunde la întrebările: ce este?, cine este ? cum este? Este format din verbe copulative și nume predicativ. Verbele copulative sunt la un mod personal. Numele predicativ este simplu și compus.

Numele predicativ se exprimă prin:

– substantiv în cazul Nominativ, în cazul Acuzativ cu prepoziție, în cazul genitiv cu prepoziție, în cazul dativ cu prepoziție.
– locuțiune substantivală;
– numeral cu valoare substantivală: în cazul nominativ, în cazul genitiv, în cazul dativ cu prepoziție, în cazul acuzativ cu prepoziție.
– adjectiv propriu-zis, provenit din verb la participiu, provenit din verb la gerunziu.
– verb la modul infinitiv și la modul supin.
– adverb.
– locuțiune adverbială.
– interjecție

Verbe copulative:

1. a fi (când nu are sensurile de a exista, a se afla, a măsura, a costa, a se întâmpla)
2. a iesi
3. a ajunge
4. a se face
5. a deveni
6. a rămâne (când nu are sensul de a sta)
7. a însemna (când nu are sensul de a înota)
8. a părea (când nu este la diateza reflexivă)
9. a se numi

Sursa: Limba și Literatura Română – Ana Dumitrescu, Vasile Teodorescu – Predicatul verbal și predicatul nominal