Populația Africii


Populația Africii
Populația Africii. Repartiția după densitate și compoziție.

Populația Africii este destul de rară față de întinderea teritoriului (al doilea continent ca mărime de pe Terra, 30.370.000 km²), însumând peste 800 milioane de locuitori.

Repartiția populației este neuniformă. Astfel regiunile deșertice (Sahara, Kalahari) sunt în cea mai mare parte lipsite de populație. Slab populate sunt, de asemenea, pădurile ecuatoriale, în interiorul cărora rătăcesc doar unele triburi de vânători. Regiunile de savane au o populație relativ deasă. Dens populată este regiunea etiopiană (Podișul Etiopiei). Cea mai deasă populație însă de-a lungul cursului inferior al Nigerului și în valea Nilului, unde din cele mai vechi timpuri se practică agricultura pe bază de irigație. Predomină populația rurală.

Populația Africii se distinge printr-o foarte mare varietate etnică. Aceasta poate fi împărțită în două grupe. Prima grupă o formează populația ecuatorială, a doua grupă – populația berbero arabă. Aproape 3/4 din totalul populației face parte din prima grupă.

Populația ecuatorială (neagră) este foarte diferită. Ea ocupă regiunile centrale ale Africii, zona savanelor și a pădurilor tropicale și este împărțită în două mari subgrupe: sudanezi și bantu.

Sudanezii se deosebesc de bantu prin limba vorbită și prin statura înaltă. În Africa de Sud trăiesc hotentoții și boșimanii. Spre deosebire de bantu, aceștia au pielea de culoare mai deschisă. În pădurile ecuatoriale din Africa Centrală trăiesc triburi de pigmei (de statură mică – 1,40 m). Aceștia sunt foarte buni mânuitori ai arcului și lăncii.

În unele părți ale Africii, populația băștinașă, constrânsă de europeni, a fost nevoită să se refugieze în ținuturile neprielnice ale Africii (ținuturi pustii sau bântuite de malarie).

Populația berbero-arabă a rezultat din amestecul vechii populații a Africii de Nord – berberii cu arabii. Acest grup de populație ocupă întreaga parte a Africii de Nord începând de la Oceanul Atlantic până la Marea Roșie.

Popoarele berbero-arabe au pielea albă, asemănându-se mai mult cu locuitorii din sudul Europei. Majoritatea vorbesc limba arabă.

Aportul adus de popoarele africane la istoria civilizațiilor universale este deosebit de mare. Așa, spre exemplu, cultura creată într-o serie de state: Egipt, Etiopia, Tunisia, aparține nu numai celor mai vechi culturi ale omenirii ci, totodată, și celor mai avansate în concepție și creație. Și astăzi omenirea admiră cu respect și venerație piramidele, sfinxul și numeroasele monumente răspândite pe cea mai mare parte a teritoriului african. Frescele din Tassili (Sahara), uimitoare exemple de artă, se pierd ca vechime, în negura timpului fiind cu mult mai vechi decât piramidele egiptene.

Europenii au început să pătrundă în interiorul Africii, începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Ei s-au concentrat în general în regiunile zonei mediteranene (francezi, italieni și spanioli) și în extremitatea sudică (olandezi și englezi). Populația de origine europeană reprezintă aproximativ 4% din populația Africii.


Sursă: Editura Didactică și Pedagogică București, Geografie, manual clasa a VI-a – Prof. Bărgăuanu Petru, Prof. Sucitu Ion, Prof. Stoica Valentina – Populația Africii

persoane au considerat acest articol util. Votează dacă ți-a fost de ajutor.