Atributul pronominal. Exemple

Atributul pronominal este atributul exprimat prin pronume (personal, demonstrativ sau nehotărât).

Atributul pronominal stă în cazurile:

N.
Ac. cu prepoziție (dintre aceștia)
D. cu sau fără prepoziție (i)
G. cu sau fără prepoziție (lui)

Locul atributului pronominal:

– de obicei după substantivul determinat: Intenția lor este lăudabilă.
– uneori, înaintea substantivului determinat: Venea încet cu-ai lui copii.

Punctuația: nu se desparte prin virgulă de substantivul determinat.

Atributele pronominale pot fi precedate de articolele posesive (genitivale), când sunt în cazul genitiv, sau de o prepoziție (locuțiune prepozițională) când sunt în cazul acuzativ sau genitiv:

Care ține-n a lui mână, mâna gingașei mirese.
                                        (Mihai Eminescu – Călin – File din poveste)

Mi-a trecut supărarea împotriva lor.
Prietenia dintre ei este invidiată de mulți.

Atributul pronominal în dativ se exprimă prin formele neaccentuate ale pronumelui personal (capu-i) sau reflexiv:

Ochii-și negri d-arunca
Peste câmpuri se uita…

Acest dativ se mai numește și dativ posesiv.

Exemplu:
Prindea cartea de colț și o ștergea de praful de pe ea.
Și de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag.
Și în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn.
Cucoanele arată bilele dumnealor.

N-am mai văzut oameni ca aceia.
Să ascultăm și părerea acestora.

Cât pentru unul, fieștecine știe/C-o am de bucurie…
Mândru e ciulinul, mai ales când se găsește în tovărășia altora.

Cuvintele de mai jos care se regăsesc de asemenea și în propozițiile de mai sus sunt atribute deoarece:
(de pe) ea: pronume demonstrativ, pers. a-III-a, sg. feminin, în cazul Ac. cu prep. de pe; determină substantivul praful; răspunde la întrebarea care?
-mi: pronume personal, pers. I, sg., forma neaccentuată, în cazul D.; determină substantivul vijelie; răspunde la întrebarea care?
lor: pronume personal, pers. a III-a., în cazul G.; determină substantivul caii; răspunde la întrebarea ai cui?
dumnealor: pronume personal de politețe, pers. a III-a, pl. în cazul G.; determină substantivul bilete; răspunde la întrebarea ale cui?
(ca) aceia: pronume demonstrativ de depărtare, masculin, pl., în cazul Ac. cu prep. ca.; determină substantivul oameni; răspunde la întrebarea ce fel de?
acestora: pronume demonstrativ de apropiere, pl., în cazul G.; determină substantivul părerea; răspunde la întrebarea a cui?
unul: pronume nehotărât, masculin, sg. în cazul N.; determină pronumele mine; răspunde la întrebarea care?
altora: pronume nehotărât, pl., în cazul G.; determină substantivul tovărășia; răspunde la întrebarea a cui?

Sursa: Limba Română, Editura didactică și pedagogică București, 1984 – Atributul pronominal – Mihaela Butoi, Gh. Constantinescu-Dobridor