Pronumele relativ și adjectivul pronominal relativ

Pronumele relativ face legătura între o propoziție subordonată și regenta ei, adică servesc la stabilirea unei relații (legături) de subordonare între două propoziții.

Exemplu:
Omul care stăruie învinge toate greutățile.
Cine se scoală de dimineață departe ajunge.
Capul ce se pleacă sabia nu-l taie,
Dar cu umilință, lanțu-l încovoaie.
                                                 (Dimitrie Bolintineanu – Daniil Sihastru)

Explicații:
Dacă despărțim în propoziții frazele de la începutul acestui capitol, constatăm că primele două sunt formate din câte două propoziții, una principală și una secundară:
I: 1. Omul învinge toate greutățile (propoziție principală),
   2. care stăruie (propoziție secundară).

II. 1. Cine se scoală de dimineață (prepoziție secundară),
    2. departe ajunge (prepoziție secundară).

Fraza a treia este alcătuită din trei propoziții: două principale și una secundară:
1. Capul sabia nu-l taie (propoziție principală),
2. ce se pleacă (propoziție secundară),
3. dar cu umilință lanțu-l încovoaie (propoziție principală).

Propozițiile secundare sunt introduse prin cuvintele: care, cine, ce, care nu sunt conjuncții, dar au rol de conjuncție, deoarece leagă propozițiile secundare de regentele lor. Aceste cuvinte însă nu numai că leagă niște propoziții secundare de regentele lor, dar țin și locul unor substantive: omul, capul.

Fără ele, frazele la care ne-am referit s-ar prezenta astfel:
1. Omul învinge toate greutățile. 2. Omul stăruie.
1. Omul se scoală dimineața. 2. Ajunge departe.
1. Capul se pleacă. 2. Capul nu-l taie sabia. 3. Dar cu umilință lanțu-l încovoaie.

Deoarece țin locul unor substantive, care, cine și ce sunt pronume.

Pronume relativ este și cât.

Formele pronumelui relativ:

Pronumele relativ ce este invariabil. Acest pronume se referă în general la lucruri (Capul ce se pleacă…), pe când care și cine, mai mult ființe, iar cât la cantitate.

Ca pronume relative se folosesc și cel, ce, ceea, ce, alcătuite din pronumele demonstrativ cel, ceea și pronumele relativ ce.

Acestea au următoarele forme, după gen, număr și caz:

Ca adjective relative se folosesc, dar mai rar, care, ce și cât. Predicatul substantivului, care, uneori se repetă în propoziția subordonată.

Ieri am cumpărat o carte, care carte se găsește foarte rar.

Pronumele relative se apropie de conjuncții, dar se deosebesc de ele, fiindcă nu stabilesc numai anumite legături, ci îndeplinesc și diferite funcții sintactice în propozițiile din care fac parte.

Funcții sintactice pentru pronumele relativ:

a) subiect: Care stăruie, reușește.
b) atribut: Omul, a cărui judecată este superioară, cunoaște legile naturii.
c) complement indirect: Cui nu-i place, să nu mănânce.
d) complement direct: Pe cine aștepți, nu vine.

Observație: Uneori, pronumele relativ se repetă de mai multe ori la intervale scurte, pentru a insista asupra obiectului pe care îl înlocuiește. Deseori însă repetarea lui nejustificată nu este recomandabilă.

Sursa: Ion Popescu – Limba Română, Editura didactică și pedagogică București 1988 – Pronumele relativ și adjectivul pronominal relativ