Diateza activă a verbelor

Diateza activă arată acțiunea săvârșită de subiect. Diateza activă trece, de cele mai multe ori, asupra unui subiect direct:
Mama adună mere din grădina noastră.

Copiii merg la școală. (subiectul copiii efectuează acțiunea – „merg”)
Ai cumpărat cartea pe care ți-o doreai. (subiectul neexprimat „tu” efectuează acțiunea – „cumpără”)

Verbele care se conjugă ca a aduna, a lucra, a vedea, a merge, a fugi, a privi, a coborî, a hotărâ sunt la diateza activă.

Uneori acțiunea exprimată prin verb nu se răsfrânge asupra unui obiect direct:
Dinu fuge mai repede ca mine.:

Observații pentru diateza activă

1. Unele verbe la conjugarea I se conjugă la indicativul prezent ca a aduna, altele ca a lucra.

2. Verbele de conjugarea a IV-a la diateza activă se pot conjuga la indicativul prezent:
a) cele terminate în -i ca a fugi sau ca a privi.
b) cele terminate în -î ca a coborî sau ca a hotărâ.

3. La celelalte timpuri ale indicativului nu există deosebiri în conjugarea verbelor menționate mai sus la punctele 1 și 2.

4. Verbul a crea, care este de conjugarea I, se conjugă ca a lucra la diateza activă:

creez
creezi
creează

creăm
creați
creează

5. Verbul a scrie, care este de conjugarea a III-a, se conjugă astfel:

scriu
scrii
scrie

scriem
scrieți
scriu

6. Afară de viitorul format cu auxiliarul voi, vei, va, vom, veți, vor, se folosesc, în vorbirea populară și în operele literare care reproduc acest fel de exprimare, și forme:

a) cu oi, ăi(ei, -i, îi), o(a); om, ăți, (eți, îți, oți), or aduna (lucra, vedea, merge, fugi etc.);
b) cu o și conjunctivul prezent al verbului de conjugat: o să adun, o să aduni, o să adune etc., în care o rămâne neschimbat la toate persoanele.

O formă a viitorului este și cea exprimată cu prezentul verbului a avea și conjunctivul prezent al verbului de conjugat: am să adun, ai să aduni, are să adune, avem să adunăm, aveți să adunați, au să adune.

Ortografia pentru diateza activă a verbelor:

1. Verbele de conjugarea a IV-ea terminate în -i se scriu la persoana I singular a perfectului simplu cu doi i: fugii, privii, venii, auzii.

2. Verbele cu tema terminată în consoana n, ca a ven-i, a preven-i, a reven-i, a țin-e, pierd pe n la indicativ prezent, persoana a II-a singular, și se scriu cu doi i: vii, previi, revii, ții.

Cu doi i se scriu la persoana a II-a singular a indicativului prezent și verbele: scrii, știi, apropii, împrăștii, sfâșii (ultimele trei și la persoana I singular).

3. Se scriu cu doi n verbele formate din prefixul în și un cuvânt din aceeași familie de cuvinte, care încep cu n: a început (din în și noapte), a înnora (din în și nor), a înnoda (din în și nod), a înnegri (din în și negru).
Se scriu însă cu un n verbul a înota, ca și substantivul înot.

4. Unele verbe de conjugare a IV-a, ca a voi, a trăi, a sui, a grăi, a contribui, a îngădui, a făgădui etc., au imperfectul voiam, trăiam, suiam, grăiam, contribuiam, îngăduiam, făgăduiam, cu i (-iam), nu cu -e (-eam). Aceste verbe au tema terminată în -i: Verbul a scrie are forma scriam.