Propoziția completivă directă. Exemple
![Propoziția completivă directă. Exemple Propoziția completivă directă](https://i0.wp.com/e-pedia.ro/wp-content/uploads/2020/11/Propozitia-completiva-directa.jpg?resize=313%2C465&ssl=1)
Propoziția completivă directă este propoziția subordonată care determină un verb din regentă și care are funcția de complement direct.
Ca și complementul direct, propoziția completivă directă determină verb a cărui acțiune poate trece direct asupra unui obiect: nu uita, fă etc.
Cum se introduce propoziția completivă directă?
Completiva directă poate fi introdusă prin:
a) conjuncțiile că, să, ca… să, dacă etc.:
Am auzit că m-ai căutat de dimineață.
A dori să viziteze școala noastră.
A întrebat dacă ai sosit acasă.
b) pronume relative-interogative sau nehotărâte:
Fac ce mi-ai spus.
Spune-i orice vrei.
c) adverbe relative-interogative (singure sau precedate de prepoziții):
M-a întrebat unde am fost (de unde vin).
I-am povestit cum mi-am petrecut vacanța.
Topica: În general, propoziția completivă directă se află după regenta ei.
Punctuația: Când stă după regentă, propoziția completivă directă nu se desparte prin virgulă de aceasta:
Acum simțea că nu-i mai e rușine sau frică…
(Eugen Barbu – Dimineața)
Când precedă regenta, se desparte, de obicei, prin virgulă de ea:
Că trenul plecase de zece minute, a aflat înainte de a sosi la gară.
Exemplu:
Sprijină pe cel slab și nu uita greutățile începutului de viață.
Fă tot posibilul pentru ca lumea să devină mai dreaptă.
Explicații:
Propozițiile greutățile începutului de viață și (tot) posibilul n-ar avea înțeles pe deplin dacă ar fi luate singure, deci sunt secundare.
Complementele directe greutățile și (tot) posibilul determină verbele nu uita și fă, regente ale acestora.
Sursa: Ion Popescu – Limba Română-Gramatică, Editura didactică și pedagogică București 1984 – Propoziția completivă directă