Istoria ieroglifică – Comentariu literar


Istoria ieroglifică – Comentariu literar

Istoria ieroglifică - Comentariu literar

Complexitatea valorică a lucrării Istoria ieroglifică de Dimitrie Cantemir ca operă literară începe cu subsumarea ei unei anumite specii a genului epic. Dacă e adevărat că e un roman istoric, pentru că înfățișează viața politică și socială din Moldova și Țara Românească la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, nu e mai puțin adevărat că este în același timp un roman autobiografic.

În centrul întâmplărilor se află însuși autorul, care adoptă însă formula alegorică de fabulă prin „metoda de a travesti observația asupra oamenilor în figurația zoologică”, cum spune G. Călinescu. Cum însă este o operă izvorâtă din ură și răzbunare, romanul devine adesea pamflet politic prin atacurile cu adresă precisă, chiar dacă mascată alegoric, la oameni politici de marcă ai timpului. În fine, Istoria ieroglifică este un roman-eseu prin paginile care dezbat probleme de viață, reflecții etice, idei filozofice, într-un spirit deopotrivă umanist și iluminist.

Istoria ieroglofică este o narațiune alcătuită din 2 părți. Un rezumat foarte concentrat al romanului trebuie să rețină următoarele date. Materialul epic se organizează în jurul disputei dintre împărăția patrupedelor (Țara Leului, adică Moldova) și împărăția păsărilor (Țara Vulturilor, adică Țara Românească). În fapt, lupta se dă între Corb (Constantin Brâncoveanu) și Inorog (Dimitrie Cantemir). Aducând daruri la templul lăcomiei din Împărăția peștilor (Imperiul Otoman), Corbul reușește înlocuirea Vidrei cu Struțocămila la cârmuirea patrupedelor. Din cauza numeroaselor victime pe care Struțocămila (domnitorul Mihai Racoviță), ajutată de Pardos, Urs, Leu, Vulpe, Mâță sălbatecă etc., le face în rândul dobitoacelor mici, acestea se răscoală.

Corbul și Struțocămila bănuiesc că Filul (Antioh Cantemir) și Inorogul (Dimitrie Cantemir) uneltesc în Împărăția peștilor împotriva lor și pun la cale prinderea Inorogului. Șoimul (Toma Cantacuzino) este cucerit de prietenia Inorogului și capturarea acestuia eșuează. Dar Cameleonul (Scarlat Ruset), lingușindu-l pe Corb, întinde Inorogului o cursă, îl prinde și-l predă crocodililor (corpul jandarmeriei turcești). Părăsit de toți, până și de fratele său, Filul (elefantul), care l-ar fi putut ajuta, Inorogul reușește totuși să scape. În cele din urmă, datorită unor schimbări în conjunctura politică, Corbul e nevoit să se împace cu Inorogul și să accepte la cârmuirea patrupedelor pe Fil, fratele Inorogului.


Sursa: Editura didactică și pedagogică – București, 1983, A. Gh. Olteanu, Maria Pavnotescu, D. Micu – Limba și literatura română – Istoria ieroglifică - Comentariu literar

persoane au considerat acest articol util. Votează dacă ți-a fost de ajutor.