Opera lui Grigore Alexandrescu


Grigore Alexandrescu

Opera lui Grigore Alexandrescu are un conținut variat. Ea cuprinde poezii lirice: meditația, elegii, satire, epistole. Nici poeziile epice nu lipsesc din scrierile poetului. Specia preferată este fabula. Cu toate acestea Grigore Alexandrescu a compus și unele balade: Câinele soldatului, Ucigașul fără voie.

În proză Alexandrescu scrie, cu prilejul vizitei pe care a făcut-o în Oltenia cu prietenul său Ion Ghica, Memorial de călătorie.

În opera lui Grigore Alexandrescu, romantismul și clasicismul coexistă. Meditațiile, lirica patriotică și cea erotică sunt romantice. Fabulele, satirele, epistolele sunt clasice.

Unele poezii ale lui Grigore Alexandrescu se resimt de influența preromantismului și a romantismului contemplativ, melancolic.

Adio. La Târgoviște aduce un suflu de tristețe. Pe ruinele Târgoviștei, poetul meditează la gloria trecătoare a tuturor lucrurilor omenești. Faima vechii cetăți de scaun a pierit, așa cum a trecut și cea a orașului sirian Palmira, distrus de Aurelian în 273 e.n., sau cea a Romei.

În ultima parte a poeziei, Alexandrescu este copleșit de amintiri. Viața lui tristă de copil orfan îi apare în fața ochilor și îl determină să reflecteze asupra morții. Această parte a poeziei este scrisă sub influența romanticului francez Lamartine și a poetului român Vasile Cârlova. Tot sub influența lui Lamartine este scrisă și poezia Meditația.

Poetul părăsește însă curând această atitudine melancolică, depresivă, caracteristică elegiilor din prima perioadă a activității sale, fiind înlocuită cu un romantism militant, activ, ce vibrează de un puternic sentiment patriotic.

Poezii ca Anul 1840, Răsăritul lunii. La Tismana, Mormintele. La Drăgășani, Umbra lui Mircea. La Cozia sunt elocvente în această privință.

Lirica patriotică

În lirica lui Grigore Alexandrescu, un loc important este deținut de poeziile cu teme din istoria națională. În Răsăritul lunii. La Tismana este evocat eroismul ostașilor lui Basarab I, care în 1330 au înfrânt la Posada armata lui Carol Robert. Poetul este cuprins de indignare la gândul că urmașii acestor luptători își câștigă hrana în dureri, stropind pământul cu sudoarea frunții lor.

În Mormintele. La Drăgășani Grigore Alexandrescu deplânge soarta eteriștilor, care, luptând pentru libertatea patriei lor, au căzut eroic pe pământul țării noastre. În felul acesta, Grigore Alexandrescu extinde ideea luptei pentru libertate, cuprinzând în sfera ei și lupta altor popoare împotriva dominației otomane.

Cea mai mare realizare dintre poeziile de evocare istorică este Umbra lui Mircea. La Cozia.

Poezia de critică socială

Orientându-se spre clasicism și având ca model pe Boileau, în epistole și satire, și pe La Fontaine sau Florian, în fabule, poezia socială a lui Grigore Alexandrescu este originală în conținutul ei. Toate aspectele negative ale societății din perioada lui Alexandrescu, abuzurile reprezentanților orânduirii feudale, demagogia patriotardă a liberalilor, lipsa de cultură a claselor conducătoare, superficialitatea tineretului, venalitatea judecătorilor etc. sunt surprinse cu un neobosit spirit critic. Interesul este sporit printr-o prezentare sugestivă, antrenantă.

Capodopera literaturii de critică socială a lui Grigore Alexandrescu este Satira. Duhul meu.

Fabula

Grigore Alexandrescu rămâne cel mai de seamă reprezentant al fabulei în literatura noastră. Unele din fabulele lui sunt traduceri din La Fontaine (Catârul ce-și laudă nobilitatea, Măgarul răsfățat) și Florian (Privighetoarea și păunul, Vulpoiul predicator, Papagalul și celelalte păsări). Dar Alexandrescu creează multe fabule originale: Câinele izgonit, Privighetoarea în colivie, Boul și vițelul, Mierla și bufnița, Pisica sălbatică și tigrul, Iepurele, ogarul și copoiul, Corbii și barza etc.

În fabulă, originalitatea nu constă numai în noutatea temei, ci în puterea de adaptare a acesteia la realitățile locale. În acest sens, sunt originale și fabulele Privighetoarea și măgarul (după Kralov), Toporul și pădurea (după fabula lui La Fontaine Pădurea și tăietorul de lemne), Dreptatea leului (La Fontaine: Animalele bolnave de ciumă) etc.

Abuzurile monarhului și ale marilor dregători, caracterul justiției feudale, pentru care numai cei puternici au dreptate, apar evident în fabule ca: Dreptatea leului, Elefantul etc. Demagogia burgheză, înșelarea maselor cu fraze sforăitoare constituie tema fabulelor: Vulpea liberală, Vulpoiul predicator, Uliul și găinile, Câinele și cățelul.

Concepția burgheză despre egalitate, meschinăria ce se ascunde în dosul vorbelor umflate sunt dezvăluite cu subtila ironie în Câinele și cățelul. Cuvântarea dulăului Samson este tipic demagogică. El se declară adeptul teoriilor egalitare și se revoltă împotriva animalelor cu pretenții aristocrate: leii, urșii, lupii. Dialogul cu Samurache scoate în relief esența concepției oratorului. El vrea egalitate, dar nu pentru căței.

Boul și vițelul demască parvenitismul. Vițelul este dat afară de unchiul său, care, ajuns în post mare, nu-și mai cunoaște ruda săracă.

Fabulele lui Grigore Alexandrescu oglindesc o epocă plină de contradicții. Boierimea își trăia declinul politic, burghezia se pregătea să-i ia locul.

Scrisă în perioada 1839-1841, fabula Toporul și pădurea reflectă o stare de spirit existentă în unele pături sociale înainte de revoluția de la 1848.


Sursa: Viorel Alecu, Alexandru Piru, Vladimir Dogaru, Literatura română – Editura didactică și pedagogică București 1969 – Opera lui Grigore Alexandrescu

persoane au considerat acest articol util. Dacă ți-a fost de ajutor, te rog să lași un vot.
%d blogeri au apreciat: