Paleoliticul Superior (40.000/35.000-18.000/15.000 ien)

Paleoliticul Superior

Apare acum circa 35 000 de ani, în ultima perioada a glaciatiunii W3 si nu stim cu certitudine daca primele lui unelte sunt create de Omul din Neanderthal sau de primul Homo Sapiens Sapiens.

Utilajul specific Acheulleanului este deocamdata singurul utilizat si modul de prelucrare a materialului litic va evolua în sensul unui utilaj pe lame.

Perioada se caracterizeaza printr-o mare diversitate culturala.

Acum cca. 18 000 de ani coexistau (în partea Central-vestica si Sud-vestica a Frantei) doua culturi contemporane dar bine diferentiate: Perigordianul si Aurignacianul.

Perigordianul, descoperit în 1933 de Denis Peyrony, poate fi împartit în sapte faze succesive; în faza cea mai veche el poseda un trunchi comun cu Mousterianul (racloare, toporase s.a.) la care se adauga forme noi; cutitul Chatelperron, burinul… În faza urmatoare, cutitul Chatelperronian va deveni mai elansat cu baza dreapta, primind numele de Vârf la Gravette.

Utilajul de traditie mousteriana devine din ce în ce mai rar cu o retusa plata si regulata. Tipurile de burine se diversifica si apar deseori multiple (burinele de Noailles). Gratoarele pe lame se înmultesc; apar vârfurile cu peduncul. Din considerente didactice, uneori Chatelperronianul se împarte în Chatelperronian si Gravettian. Utilajul pe os este înca destul de rar . Fosila directoare este vârful à bord abattu.

Este atestat în Germania la Mauer, în Câmpia Rusa la Kemalskaia, iar în Europa Centrala la Szeleta.

În prima parte a Paleoliticului Superior, în Cehia, Slovacia si Ungaria, paralel cu Aurignacianul apare o cultura locala – Szeletianul.

Aurignacianul (Grota d’Aurignac-Hautte, Garronne, Franta), descoperit de Edouard Lartet, în 1960, ale carui diferite nivele se intercaleaza între Chatelperronian si Gravettian, prezinta un utilaj total diferit mult mai solid. Cro-Magnon-ul desavârseste debitajul lamelar.

Gratoarele devin foarte numeroase, burinele robuste, iar din inventarul litic sunt de amintit razuitoarele (înalte si cu bot), lamele cu retuse în forma de solzi, lame cu scobituri largi, bilaterale retusate abrupt (lame Dufour).

Combinau piatra cu osul sau cornul pentru a obtine ciocane-târnacop. Tot din os sunt realizate vârfuri de sulita (sagaies), la început cu baza despicata si mai târziu cu silueta rombica. Diviziunea în interiorul Aurignacianului are la baza utilajul pe os si a fost stabilita de cercetatorul englez, D.A.E.Garrod, în 1937.

Aurignacianul, spre deosebire de Perigordian apare pe teritoriul francez complet format si deja bine individualizat; înainte de 20 000 de ani, este în plina extensiune în timp ce Perigordianul este înlocuit de Solutrean acum circa 18 000 de ani.. Ciclului Aurignaciano-perigordian îi datoram primele manifestari de arta.

Se vorbeste de faciesuri geografice:
– faciesul atlantic,
– faciesul germanic (Europa Centrala);
– aurignacianul est-european.

În Germania, în pestera de la Vogelherd a fost identificata cea mai reprezentativa statiune din aceasta tara, fiind cercetata de Gustav Rieck, în 1931. Au fost descoperite figurine zoomorfe lucrate în fildes, lame retusate în maniera aurignaciana, burine, însa putine gratoare. În Italia, Aurignacianul cunoaste mai multe faciesuri:
– de tip clasic, la Abri Mocchi s-au descoperit lame Dufour;
– de tip circean – unelte cioplite din piatra de râu în pestera de la Fossellone;
– de tip uluzzian – în Grota de la Ulluzo.

În Austria se remarca asezarile de la Villendorf si Krems – Hundssleig, iar în Ungaria se observa influente szeletiene.

Gravettianul are doua origini diferite, astfel ca se vorbeste despre un Gravettian Occidental (Franta, N.Italiei) si de un Gravettian Oriental (C.Rusa, Ukraina – Kostenki), Slovacia – ( Nitra, C. Pannonica). Lumea gravettiana a evoluat spre epipaleolitic si mezolitic.

Solutreanul apare si se dezvolta doar pe teritoriile Frantei si Spaniei. Cronologic, acesta este mai târziu decât Szeletianul, fiind plasat între Aurignacian si magdalenian. El se caracterizeaza printr-o retusa foarte elaborata, plata.

Solutreanul pastreaza aproape toate utilajele aparute în epocile precedente, relevându-si maiestria însa în ceea ce priveste vârfurile: mai întâi cu fata plana, ele devin bifaciale conservând o extremitate (frunzele de laur); la sfârsitul Solutreanului apare vârful cu peduncul. Utilajul pe os devine mai variat si datoram solutreanului aripa sagetii.

Disparitia solutreanului, ca si originea sa exacta ramân un mister.

Magdalenianul începe spre 13 000 de ani si se pare ca are câteva radacini direct în Gravettian. Utilajul litic este abundent si o mare parte o reprezinta utilajul lamelar.

La diferite nivele de evolutie ale Magdalenianului îi corespund tipuri specifice de utilaj; percutoare multiple în Magdalenian I, racloare în Magdalenian II, burin (cioc de papagal) în Magdalenian Final.

Pe baza materialului pe os se poate stabili si cronologia culturii, care a cunoscut sase faze, ultimele trei specifice prin harpoane. Este epoca unei mare dezvoltari a artei paleolitice.

Ca regula generala, se înregistreaza un fenomen de microlitizare si geometrizare.

Acum 20 000 de ani, continentul Nord american se afla în plina era glaciara (ultimul stadiu – W3). Eustatismul Oceanului planetar era negativ datorita concentrarii unei mari cantitati de apa în calota glaciara de Nord.

În consecinta, între Kamciatka si Alaska s-a putut trece prin strâmtoarea Behring cu piciorul. Magdalenienii retrasi dupa turmele de reni s-au stabilizat în preajma calotei glaciare fiind stramosii eschimosilor.

Comunitati cu mult anterioare acestora însa, au lasat urme pe continentul american, fiind identificate astazi prin : cultura Sandia si cultura Folsom.

Specificul acestor culturi au fost vârfurile bifaciale, asemanatoare cu cele solutreene, de forma foliacee, continuarea culturilor pe miez, si vârfuri pe lame. Arealul de raspândire a coborât pâna în America de Sud.

Pentru teritoriul carpato danubian s-au descoperit dovezi ale Cro Magnon cu picturi rupestre la Caciulati, Pescari (Pestera Chindiei). Se poate vorbi de doua culturi :
-cultura aurignaciana (32.000-28.000 ien)-probe de carbuni de la Ripiceni ;pesteri :Cioclovina,Gura Cheii,Moieciu ;locuri deschise :Calinesti,Cremenea,Remetea,
-cultura gravettiana-orientala (23.000 ien)-pe teritoriul actualei Rep.Moldova, cele mai multe asezari sunt in aer liber ;tendinte de microlitizare a uneletelor ;folosesc cuarturi,silexuri.