Basmul. Definiția basmului. Ce este basmul?

Basmul aparține genului epic și este o narațiune de mare întindere în proză, în care personajele supranaturale, reprezentând binele, luptă cu forțe potrivnice, pe care le biruie.

În basme, timpul și locul acțiunii nu sunt precizate. Întâmplările se petrec întotdeauna „odată ca niciodată”, atât pe tărâmul nostru, cât și pe „tărâmul celălalt”.

În basme există personaje care reprezintă binele și altele care reprezintă răul.

Personajele care reprezintă binele au puteri supranaturale sunt ajutate în lupta lor de ființe supranaturale și astfel, în general, binele învinge răul, adevărul și dreptatea triumfă.

În acest fel, basmele vorbesc despre dorința de dreptate, de adevăr, de frumos, de cinste a poporului.

Basmul cuprinde formule de:

început: A fost odată ca niciodată… etc.
mijloc: Și-nainte cu poveste, că de-aicea mult mai este etc.
sfârșit: Și încălecai pe-o șa, și vă povestii d-avoastră așa… etc.

Basmele sunt ascultate și citite cu plăcere de oameni de toate vârstele. Cel mai mult le îndrăgesc copiii.

Dându-și seama de frumusețea lor, oamenii au cules aceste minunate creații populare și le-au publicat. Cel mai cunoscut culegător de basme este Petre Ispirescu.

De-a lungul timpului, unii dintre marii noștri scriitori – Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Ioan Slavici, Barbu Dela Vrancea etc. – au arătat un interes deosebit pentru basmele populare și au creat, la rândul lor, basme, care spre deosebire de cele populare, se numesc culte.

Sursa: Ana Dumitrescu, Vasile Teodorescu – Manual Limba Română – Basmul