Revoluția de la 1848 din Ungaria

Revoluția de la 1848 din Ungaria a fost condusă de nobilimea mijlocie și de intelectualii patrioți. Printre conducători s-a remarcat îndeosebi Lajos Kossuth. Revoluționarii unguri au desființat iobăgia și astfel au atras de partea lor țărănimea. Cu ajutorul ei au format o puternică armată revoluționară cu care au îndepărtat stăpânirea habsburgică și au format un stat independent maghiar, o Republică liberală. Revoluționarii unguri au luptat cu forțele contrarevoluționare, habsburgice și țariste.

Dar conducătorii revoluției maghiare nu au eliberat celelalte națiuni, ca: români, slovaci, sârbi. Aceasta a permis împăratului Franz Iosif să ațâțe o națiune împotriva celeilalte și, până la urmă, să le înfrângă pe toate.

Mulți revoluționari maghiari, ca și revoluționarul român Nicolae Bălcescu, au arătat că stăpânirea habsburgică nu poate fi doborâtă decât printr-o unire revoluționară a tuturor popoarelor subjugate. Atunci când armata revoluționară maghiară a trebuit să lupte cu armatele habsburgice și cu cele intervenționiste rusești, Kossuth a văzut că greșise și a primit să se înțeleagă cu revoluționarii români. Era însă prea târziu. Atacată din toate părțile, armata ungară a capitulat la Șiria (13 august 1849). Ungaria a căzut iar sub stăpânirea Habsburgilor.

Sursa: Manual Istorie VII – Editura didactică și pedagogică București 1985 – Revoluția de la 1848 din Ungaria