Dezvoltarea Angliei până la mijlocul secolului al XIX-lea

Dezvoltarea Angliei până la mijlocul secolului al XIX-lea

Moartea neașteptată a lui Oliver Cromwell (1658) a neliniștit burghezia. Rămasă fără „protector”, ea se temea de revolta maselor populare. De aceea, în înțelegere cu aristocrația, a desființat republica și a restaurat monarhia și dinastia Stuarților.

Reîntoarcerea și guvernarea Stuarților s-a numit în istoria Angliei - Restaurație. Restaurația în Anglia a durat din 1600 până în 1688. Cu toate că făgăduise să nu ia nici o măsură împotriva celor care conduseseră revoluția, dinastia Stuarților a persecutat pe mulți dintre revoluționari și a încercat să introducă absolutismul monarhiei.

„Revoluția glorioasă”. Nemulțumiți de guvernarea absolutistă a lui Iacob al II-lea Stuart, Parlamentul l-a silit pe rege să abdice și a adus în locul său pe Wilhelm de Orania - conducătorul Olandei, înrudit cu Stuarții. Încoronat sub numele de Wilhelm al III-lea, acesta a jurat să respecte Declarația Drepturilor, o constituție prin care se stabileau drepturile și îndatoririle poporului și ale regelui.

Îndepărtarea Stuarților și crearea unei noi monarhii, pe placul burgheziei, s-a numit în istoria Angliei „revoluția glorioasă” (1688).

Parlamentul făcea legile; reprezenta deci puterea legislativă. Regele nu putea nici face, nici suspenda legile; era însă obligat doar să le aplice; reprezenta deci puterea executivă; de asemenea, nu putea încasa impozite și nici întreține armata fără consimțământul Parlamentului. Socotindu-se reprezentant al poporului, Parlamentul îngrădea și controla puterea regelui; era mai puternic decât regele.

În secolul al XVIII-lea, guvernul a început să fie format dintre membrii Parlamentului; prin aceasta el a ajuns adevăratul conducător al statului englez. Acesta făcea să se spună că în Anglia poporul era suveran. Dar, deputații se alegeau doar dintre bogați: nu din burghezie și noua nobilime. Săracii, muncitorii nici nu aveau drept de vot. Astfel, Anglia a devenit o monarhie constituțională parlamentară, în care stăpâneau și conduceau doar cei bogați, grupați în două partide: tory și whigy.

Dezvoltarea capitalismului; revoluția industrială. Ca urmare a revoluției, economia Angliei s-a transformat. În primul rând s-a dezvoltat industria, îndeosebi industria textilă, prin folosirea mașinilor de țesut și de tors. Tot acum, James Watt a inventat mașina cu abur.

Cu ajutorul mașinilor englezii au putut fabrica mărfuri mai multe, mai repede și mai ieftine. În locul manufacturilor s-au construit fabrici șu uzine. Având tot mai multe mărfuri ce trebuiau transportate în alte țări pentru a fi vândute, și-au sporit flota.

Asemenea dezvoltare industrială a fost cu putință pentru că Anglia avea: a) materii prime - fier, cărbune, lână; b) mulți bani proveniți din comerț și din exploatarea coloniilor; c) mână de lucru ieftină, rezultată din forța de muncă a țăranilor alungați de pe pământurile lor; d) o bună piață internă și e) o numeroasă flotă comercială ca să transporte mărfurile ei oriunde pe glob. Anglia a devenit cea mai bogată țară din acel timp.

4. Anglia a fost prima țară care a înfăptuit această revoluție.

Una dintre urmările cele mai însemnate ale revoluției industriale a fost formarea proletariatului industrial. Societatea modernă engleză s-a împărțit în două clase distincte și potrivnice: burghezia și proletariatul sau clasa muncitoare.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea Anglia și-a desăvârșit â

4. Mașinile jucau un rol tot mai mare în producția industrială. Ca să poată construi mașini tot mai numeroase, anglezii au dezvoltat foarte mult industria metalurgică. Mărfurile engleze se cumpărau pe tot globul. De aceea i s-a zis „atelierul lumii”.

Începând din 1829, Anglia a construit prim cale ferată din lume; în 1848 ajunsese să aibă aproape 6000 km de cale ferată, mai mult ca orice țară.

Tot acum, în flota engleză, în locul pânzelor s-a introdus motorul cu aburi. Folosirea motoarelor a impus construirea vapoarelor mari, metalice. Construirea căilor ferate și a vapoarelor au revoluționat atunci transporturile pe glob. Și producția agrară a crescut mult în Anglia.

Dar pentru că populația, mereu mai numeroasă, era ocupată mai ales în industrie, englezii aduceau din colonii cantități din ce în ce mai mari de cereale pentru hrana populației. Odată cu dezvoltarea industriei s-a întărit burghezia și a sporit foarte mult numărul muncitorilor.

Viața politică. Din 1707, unindu-se cu Scoția, Anglia s-a numit Regatul Unit al Marii Britanii.

Cei mai de seamă oameni politici englezi din secolul al XVIII-lea au fost William Pitt-seniors și William Pitt-junior. Primul a organizat mai bine Anglia, iar al doilea a condus țara în timpul unui lung și greu război cu Franța și cu alte state din Europa.

Dintre regii Angliei din această vreme, cea mai însemnată a fost regina Victoria (1837-1901). În istoria Angliei, domniaei foarte lungă și bogată în evenimente s-a numit „era victoriană”. Dar conducerea statului se afla în mâna guvernului și a Parlamentului. Și cum în Parlament își trimitea reprezentanți numai burghezia bogată, aceasta conducea și stăpânea de fapt țara.

Muncitorii și săracii nu aveau drept de vot. Unele localități mici trimiteau în Parlament mai mulți deputați decât multe orașe noi, de zeci de ori mai mari. De aceea, poporul englez cerea reforma electorală. Muncitorii, prost plătiți, rău hrăniți, fără locuințe, amenințați de șomaj, luptau cu energie pentru îmbunătățirea condițiilor de trai și pentru drepturi politice.

Ei organizau mari demonstrații împotriva patronilor și, împreună cu mica burghezie, luptau pentru modificarea legii electorale. Cu mare greutate, Parlamentul englez a votat legea electorală din 1832. Prin această lege se lărgea dreptul la vot, acordându-li-se locuri de deputat tuturor orașelor cu populație numeroasă.

Formarea imperiului colonial englez. Aplicând actul de navigație, Anglia și-a construit un număr de vase maritime. Cu timpul, învingând flota Spaniolă, a Franței și a Olandei, a devenit stăpâna mărilor. Totodată, a ocupat numeroase și bogate colonii: 13 state-colonii pe țărmul atlantic al Americii de Nord, Jamaica și alte insule din Golful Mexic, apoi Gibraltarul (1713), Canada (1763) etc.

Tot în secolul al XVIII-lea, Anglia a început cucerirea Indiei, care a devenit cea mai valoroasăcolonie engleză, i se spunea „perla coroanei britanice”. Sute de milioane de indieni munceau pentru stăpânii englezi. Tot acum, guvernul și burghezia engleză au început pătrunderea în China. Din colonii, englezii luau materii prime ieftine și vindeau mărfuri fabricate în Anglia. Realizau astfel câștiguri imense din exploatarea sângeroasă a popoarelor supuse în aceste colonii.

Desăvârșirea revoluției industriale, formarea întinsului imperiu colonial, extinderea comerțului, a flotei și a băncilor peste tot globul au făcut din Anglia cea mai mare putere economică și politică a lumii de la jumătatea secolului al XIX-lea.

Sursa: Manual Istorie VII – Editura didactică și pedagogică București 1985 – Dezvoltarea Angliei până la mijlocul secolului al XIX-lea