Focul marilor


Focul marilor

Focul marilor

La 12 octombrie 1492, la orele 10 seara, caravela lui Cristofor Columb se afla cam la 150 km de uscat cand marinarul de cart anunta ca observase focuri tremurand pe fata apei, asemenea unui imens dans de lumanari. Toată lumea a iesit pe punte.

Dar dupa cateva minute lumina s-a stins asa cum se aprinsese. Marinarii au ramas cu convingerea ca era vorba de focurile Infernului, de lumina lui Lucifer.

Desi oamenilor lui Cristofor Columb acest dans de lumini peste suprafata valurilor li s-a parut un miracol, fenomenul era cunoscut inca din antichitate.

Plinius cel Batran, in una din cele 37 de carti ale Istoriei naturale, prezinta cateva vietuitoare luminoase si chiar incearca sa explice fenomenul punandu-l pe seama ciocnirii dintre valuri si corpul acestor fiinte, ceva asemanator scanteilor ce iau nastere din izbirea otelului de cremene.

Abia in 1885, zoologul francez Raphael Dubois a descoperit cele doua substante din corpul plantelor si animalelor care dau nastere la lumina printr-o reactie chimica.

La ora actuala se stie ca fenomenul de bioluminiscenta este destul de raspandit in natura, fiind intalnit la plantele inferioare, la toate nevertebratele, iar dintre vertebrate, la pesti.

Insa cele mai spectaculoase manifestari ale bioluminiscentei le intalnim la suprafata marii. Cine se plimba pe litoral poate asista la un spectacol intr-adevar uimitor.

Milioane de luminite galbene inunda cu lumina lor fiecare val ce se apropie de tarm. Apa marii in aceste momente pare ca „ia foc”.

Aceasta dara de lumina asemanatoare „caii laptelui” este produsa de niste organisme unicelulare cunoscute sub numele de noctiluci care cuprind protozoare din grupa flagellate, cum ar fi lumanarile de mare (Noctiluca miliaris sau Gonyaulax polyedra), sau a radiolarilor (Tlialssicola, Cytocladus, Sphaerozoum etc).

Lumina animala este o lumina rece care nu contine radiatii infrarosii si ultraviolete. Lumina emisa de noctiluci isi are originea in niste „sfere” microscopice – microsurse ascunse in protoplasma periferica ce functioneaza din plin atunci cand socul mecanic produs de miscarea apei excita organismul, in astfel de situatii se produc 20-30 de scantei punctiforme pe secunda.

In 1970 s-a dat o explicatie si acelor misterioase globuri ce vin din adancul marii si se sparg la suprafata apei, imprastiind pe zeci si sute de metri ciudate radiatii.

Biologul german Kurt Kalle a aratat ca aceste globuri sunt formate din uriase aglomerari de protozoare marine, provocate de undele seismice care se propaga vertical.

Bioluminiscenta este un fenomen pasionant (si inca putin cunoscut) care nu intereseaza doar biologia, ci si anumite ramuri tehnice.

Randamentul extrem de ridicat al acestei iluminatii reci (98-99%) fata de cel al surselor de lumina calda (35-45%) indica bioluminiscenta ca pe o probabila sursa de iluminare in viitor.

Sursa: Enciclopedia curiozitatilor din natura, Tudor Opris

persoane au considerat acest articol util. Votează dacă ți-a fost de ajutor.