Marea iubire a lui Vasile Alecsandri 1821-1890

Marea iubire a lui Vasile Alecsandri

”Tu, care eşti pierdută în neagra vecinicie,
Stea dulce şi iubită a sufletului meu! “

scria Vasile Alecsandri după moartea iubitei sale Elena Negri. Se spune că între cei doi a fost dragoste la prima vedere şi că Elena ar fi fost marea iubire a poetului.

Au făcut planuri de căsătorie, dar mariajul care se întrezărea în viitor a fost dat peste cap de boala gravă de plămâni a tinerei.

După două luni de iubire aprinsă la Veneția unde Elena se dusese la recomandarea medicilor, starea ei s-a agravat și au hotărât să se întoarcă urgent în țară.

Vasile Alecsandri şi Costache Negri, fratele Elenei, o îmbarcară de urgenţă pe un vapor cu gândul de a merge cu ea acasă în Moldova, dar Elena moare în timpul călătoriei în braţele iubitului său.

Chiar dacă şi-a întemeiat o familie cu o altă femeie, Alecsandri a fost convins că Elena Negri i-a fost ursită. La doisprezece ani de la drama trăită, poetul mai dedică o operă marii iubiri pierdute: poezia ”Ursita mea”.