Părțile de propoziție? Părțile principale și părțile secundare de propoziție

Care sunt părțile de propoziție?

Părțile de propoziție sunt formate din părțile principale de propoziție și părțile secundare de propoziție. Subiectul și predicatul sunt părți principale de propoziție, iar complementul și atributul sunt părți secundare de propoziție.

Părțile principale de propoziție

Părțile principale de propoziție sunt subiectul și predicatul, căci anume ele formează esența structurii formale și semantice a propoziției și fără ele existența acesteia este imposibilă. Astfel, în propoziția nedezvoltată Capra paște, avem doar două elemente (subiect și predicat), ele formând minimul necesar al existenței propoziției.

Exemplu:

Un vânt aspru a spulberat norii.
     (S)                         (P)

Dacă citiți propoziția de mai sus fără predicat și subiect, aceasta își pierde înțelesul. Asta înseamnă că, dintre părțile propoziției, cele mai importante sunt subiectul și predicatul, fiind părți principale de propoziție.

Părțile secundare de propoziție

Cuvintele care sunt adăugate în propoziția dezvoltată pe lângă subiect și predicat se numesc părți secundare de propoziție. Rolul lor este de a îmbogăți înțelesul propoziției.

Părțile secundare de propoziție sunt atributul, complementul necircumstanțial (direct și indirect), complementul circumstanțial (de loc, de timp, de mod, de scop, de cauză, instrumental, sociativ, de relație, condițional, concesiv, opozițional, cumulativ, de excepție sunt părți secundare de propoziție). Cu ajutorul lor se dezvoltă structura propoziției, completându-se conținutul ei.

Astfel, în propoziția dezvoltată Capra cea neagră a lui Vasile paște iarbă verde pe imașul de pe coastă, cele două părți principale de propoziție capra și paște sunt precizate, „întregite”: subiectul capra este determinat de atributele cea neagră și a lui Vasile, iar predicatul paște are compliniri sub forma complementului direct iarbă și a complementului circumstanțial de loc pe imaș. La rândul său, substantivul–complement direct iarbă este determinat de atributul verde, iar complementul pe imaș – de atributul de pe coastă. Se poate observa deci că părțile secundare precizează și determină nu numai părțile principale de propoziție, ci și pe cele secundare.

Informația adăugată de părțile secundare de propoziție poate fi de importanță diferită pentru structura semantică a propoziției. Uneori partea secundară poate avea caracter explicativ, alteori ea poate constitui chiar esența propoziției, după cum o dovedește replica-răspuns din următorul dialog:

Unde a plecat Dan?
La școală.

Circumstanțialul la școală constituie, după cum ușor se vede, esența structurii semantice a propoziției eliptice.

Unele părți de propoziție, în special cele exprimate prin verbe sau adjective cu semantică specifică ce necesită în mod obligatoriu compliniri, manifestă o legătură foarte strânsă cu părțile de propoziție ce le determină, ceea ce poate pune la îndoială delimitarea lor în părți principale și părți secundare. De exemplu,în propoziții ca Profesorul împarte caiete școlarilor. Noi alegem un președinte. Radu e demn de încredere, sensul predicatelor împarte, alegem, e demn fără complinirile respective rămâne neclar.

De știut! Părțile secundare pot lipsi din propoziție.

Sursa: Gramatică și compunere – Editura Didactică și Pedagogică, București 1986 – Părțile de propoziție. Părțile principale și părțile secundare de propoziție