Unitatea materiei în Univers

Unitatea materiei în univers

Privind cerul într-o noapte senină, vom observa o mulțime de puncte luminoase, cu străluciri diferite, răspândite pe bolta cerească; acestea sunt stelele, planetele și alte corpuri cerești. O parte a bolții cerești este traversată de un brâu mai luminos, format dintr-o mare aglomerare de stele, denumită „Calea Lactee”, din care face parte și Sistemul nostru solar.

S-a observat că în spațiul cosmic există un număr mare de aglomerări de stele; ele au fost denumite galaxii. Partea din Univers cunoscută până în prezent cu ajutorul actualelor instrumente de observare este denumită metagalaxie (sau Univers observabil). Dincolo de aceasta se întinde Universul (denumit și Universul fizic).

Perfecționarea instrumentelor de investigație a Cosmosului și lărgirea ariei fenomenelor cercetate au dus la completarea și amplificarea continuă a cunoștințelor despre Univers, astfel încât astăzi avem o imagine complexă care arată că Universul este infinit în spațiu și timp și se află într-o continuă evoluție.

Stelele sunt corpuri cerești gazoase, sferice sau aproape sferice, care au temperaturi înalte și lumină proprie. În Galaxia noastră există peste 150 miliarde de stele, despărțite prin distanțe foarte mari. Față de distanțele mari dintre acestea și densitatea redusă a materiei din spațiul interstelar (de cca 10²³ g/cm³), stelele reprezintă concentrări de materie, adevărate „insule” în întinderea spațiului cosmic.

Cercetându-se stelele situate la o distanță mai mică de 20 ani-lumină, s-a observat că unele dintre acestea au sateliți (planete) ce se rotesc în jurul lor, ceea ce arată că existența unor sisteme planetare asociate stelelor pare a fi o regulă generală.

Prin cercetările îndelungate, oamenii de știință au ajuns la concluzia că Sistemul solar face parte din Calea Lactee (Galaxia noastră). Dacă am putea s-o privim din exterior, dintr-un punct situat în același plan cu ea, Galaxia noastră ar avea aspectul unui disc, ușor bombat și mai luminos în partea centrală, unde sunt concentrate cele mai multe stele.

S-a calculat că diametrul galaxiei este de aproape 100.000 ani-lumină. Printre miliardele de stele ale Căii Lactee se află și Soarele. El este situat la o distanță de cca 30.000 ani-lumină de centrul galaxiei și se rotește în jurul acestuia cu o viteză de aproape 20 milioane km pe zi. Cu această viteză, Soarele împreună cu întregul Sistem solar se deplasează în direcția stelei Vega.

Pe baza observațiilor și măsurătorilor astronomice, se apreciază că în Universul accesibil mijloacelor actuale de investigație există peste 100 miliarde de galaxii. Acestea se grupează uneori în spațiu, formând roiuri de galaxii.

Prin cercetarea unui număr mare de galaxii s-a observat că Universul se află în expansiune. Se presupune că expansiunea a pornit de la o stare inițială supradensă concentrată într-un volum mic. S-a calculat chiar că expansiunea Universului a început cu 10-12 miliarde de ani în urmă.

Sistemul solar este un ansamblu format din Soare și o serie de copruri cerești, care se mișcă în jurul lui sub influența forței sale de atracție, precum și spațiul cosmic delimitat de orbitele acestor corpuri cerești. Sistemul solar cuprinde Soarele, 9 planete cu sateliții lor, un număr foarte mare de comete, meteoriți și o materie interplanetară dispersată (pulberi, molecule, atomi).

Sursa: Editura Didactică și Pedagogică București – Geografie Fizică Generală şi Geologie, clasa a IX-a, 1988 – Unitatea materiei în univers – Unitatea materiei în univers