Ioan Budai-Deleanu (1760-1820)

Ioan Budai-Deleanu (n. 6 ianuarie 1760, Cigmău, Geoagiu, Hunedoara, România – d. 24 august 1820, Lemberg, Imperiul Austriac) este cel mai de seamă reprezentant al iluminismului românesc, prin opere cu caracter științific, dar mai ales prin Țiganiada.

Om de cultură umanistă, Ioan Budai-Deleanu se formează la Facultatea de filozofie a Universității din Viena, unde intră în contact nu numai cu filozofia și literatura antică, ci și cu mișcarea de idei al veacului al XVIII-lea, cu filozofia luminilor, cu literaturile contemporane europene: franceză, italiană, germană, engleză. Pe de altă parte, relațiile cu Samuil Micu, Gh. Șincai și Petru Maior îl vor face sensibil la problemele naționale ale românilor.

Deși departe de Transilvania (se stabilise la Lwow, în Galiția, din 1787), n-a rămas străin de frământările din țară. Se presupune că Budai-Deleanu a fost prezent în Transilvania în timpul pregătirii memoriului Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae (1791), pentru că i se semnalează lipsa de la tribunalul din Lwow, unde era secretar.

Opera lui Ioan Budai-Deleanu

Opera filologică istorică a lui Ioan Budai-Deleanu e tot așa de importantă ca și a celorlalți reprezentanți ai Școlii ardelene. El este, în primul rând, autorul unei gramatici a limbii române, scrisă mai întâi în latină (Fundamenta gramatices linguae romanicae...), publicată la Lwow în 1818, apoi tradusă în românește (Temeiurile gramaticii românești) și rămasă în manuscris. Sunt apoi proiectate și realizate în parte două dicționare: Lexicon românesc-nemțesc și nemțesc-românesc (în 10 volume) și Lexicon pentru cărturari (adică de neologisme).

În domeniul istoriei, Ioan Budai-Deleanu a proiectat și a scris în parte o lucrare în limba latină, care trebuia să se ocupe de originea neamurilor care au locuit pe teritoriul românesc din cele mai vechi timpuri.

Măsura întreagă, atât a erudiției sale filologice și istorice, cât și a talentului său literar, Ioan Budai-Deleanu a dat-o în opera poetică: poemul (neterminat) Trei viteji și mai cu seamă epopeea eroi-comico-satirică Țiganiada sau tabăra țiganilor. Epopeea lui Deleanu, singura de acest fel din literatura română, a rămas trei sferturi de veac în manuscris, fiind tipărită prima oară abia în 1875-1877.

Sursa: Editura didactică și pedagogică – București, 1983, A. Gh. Olteanu, Maria Pavnotescu, D. Micu – Limba și literatura română – Ioan Budai-Deleanu (1760-1820)