Verbele impersonale și verbele unipersonale

Verbele impersonale au formă numai pentru persoana a III-a singular și nu există o persoană căreia i se poate atribui acțiunea exprimată de verb.

Exemple pentru verbele impersonale și unipersonale:

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară…
                                            (Vasile Alecsandri – Iarna)

Pe-aici când plouă, – plouă, nu se încurcă!
                                        (George Topârceanu – Plouă)

Explicații:

Verbele impersonale ninge și plouă sunt la persoana a III-a singular. De fapt, acțiunea exprimată de ele nu este săvârșită de nici o persoană. Ninsoarea și ploaia fiind fenomene ale naturii, nu există o persoană căreia i se poate atribui puterea de a săvârșii acțiunile exprimate de verbele a ninge și a ploua.

Având formă numai pentru persoana a III-a singular, aceste verbe sunt și unipersonale.

Deci ca formă sunt unipersonale, adică se folosesc la o singură persoană, iar în privința conținutului, impersonale, deoarece acțiunea exprimată de ele nu este săvârșită de o persoană oarecare.

Verbe impersonale mai sunt și: tună, fulgeră, trăsnește, burează, amurgește, se înserează, se înnorează, se înnoptează etc.

Ca unipersonale se folosesc deseori și unele verbe personale întrebuințate în anumite situații la persoana a III-a, cu sau fără pronume reflexiv: se zice, se aude, se crede, se pare, se întâmplă, precum și gâgâie, măcăne, latră, behăie, nechează, cotcodăcește etc., care nu pot avea persoanele I și a II-a, deoarece păsările și animalele nu pot vorbi.

Unipersonale sunt și verbele: doare, pasă, ouă etc.

Mă doare piciorul drept.
Nu-mi pasă ce spune el.
Se spune că mâine va ninge.
Se pare că aceasta este numai o presupunere.

Există deci verbe unipersonale, dar și forme unipersonale ale unor verbe personale.

Unipersonale ca formă și impersonale în ceea ce privește conținutul este și verbul a trebui: Trebuie să mergi imediat acasă.

Conjugarea verbelor impersonale și unipersonale:

Verbele impersonale și cele unipersonale se conjugă ca și celelalte, însă numai la persoana a III-a singular.

Indicativ:
– prezent: ninge, trebuie, măcăie
– imperfect: ningea, trebuia, măcăia
– perfect simplu: ninse, trebuie, măcăie
– perfect compus: a nins, a trebuit, a măcăit
– mai mult ca perfect: ninsese, trebuise, măcăise
– viitor: va ninge, va trebui, va măcăi
– viitorul anterior: va fi nins, va fi trebuit, va fi măcăit

Conjunctiv:
– prezent: să ningă, să trebuiască, să măcăiască
– perfect: să fi nins, să fi trebuit, să fi măcăit

Condițional-optativ:
– prezent: ar ninge, ar trebui, ar măcăi
– perfect: ar fi nins, ar fi trebuit, ar fi măcăit

Imperativ:
măcăie

Infinitiv:
– prezent: a ninge, a trebui, a măcăi
– perfect: a fi nins, a fi trebuit, a fi măcăit

Participiu:
nins, ninsă, ninși, ninse, măcăit, -tă, -ți, -te

Gerunziu:
ningând, trebuind, măcăind

Supin:
(de) nins, măcăit

Sursa: Ion Popescu – Limba Română, Editura didactică și pedagogică București 1988 – Verbele impersonale și verbele unipersonale