Relieful litoral

Relieful litoral este fâșia terestră unde apa oceanului sau a mării se întâlnește cu continentul iar relieful este modelat în principal sub acțiunea acesteia. Relieful litoral cuprinde atât uscatul propriu-zis, denumit adesea și țărm, cât și partea învecinată, puțin adâncă - platforma litorală.

Valuri, maree și curenți - Factorii genetici ai reliefului litoral

Valurile izbesc țărmul, mai ales pe cel înalt, având o forță de distrugere pe timp de furtună. Se citează că la Alger, un bloc de 100 tone a fost proiectat la o distanță de 8 m de țărm.

Mareele, în timpul fluxului, ajută valurile să atace părțile mai înalte ale țărmului sau să pătrundă pe gura văilor, iar la reflux cară aluviunile și depunerile de la țărm către interiorul mării.

Curenții litorali sau ceea ce se cheamă deriva litorală, provocată tot de vânt, transportă nisip și pietriș, depunându-le în zone adăpostite.

Eroziunea marină se mai numește și abraziune.

Delte, estuare, limanuri și lagune

Fluviile care transportă foarte multe aluviuni le depun la gura de vărsare în mare sau ocean. Când cantitatea acestora e mai mare decât posibilitatea valurilor și curenților de a le împrăștia spre interiorul mării, ele se depun sub forma unor grinduri submerse; acestea se ridică cu timpul deasupra apei, formând diguri prin care fluviul avansează în mare. Înălțarea albiei prin aluvionare duce la debordarea râului peste dig și împărțirea lui în brațe, dispuse similar literei grecești Δ; începe să se nască delta.

La formarea deltei colaborează și marea; din nisipul cărat de râu ea construiește cordoane litorale perpendiculare pe fluviu, în spatele cărora se depun aluviuni (exemplu, delta maritimă a Dunării). Când fluviul cară multe aluviuni, delta avansează repede prin nenumărate brațe - delta digitată -, ca la Volga sau Mississippi (acest fluviu deversează zilnic în mare 2 milioane tone aluviuni).

Când fluviile se varsă pe țărmuri cu maree puternice, atunci refluxul transportă în larg toate aluviunile nelăsând posibilitatea formării de delte. Atât la flux, dar mai ales la reflux, malurile de la gura de vărsare a râului sunt erodate și lărgite, formând o pâlnie numită estuar, ec.: Sena, Tamisa, Elba etc.

Râurile care transportă puține aluviuni și se varsă în mări fără maree sunt adesea barate la gură de un cordon litoral (grind marin sau perisip), în spatele căruia se acumulează un lac prelung ce se continuă cu râul, formând limanul. Exemplu: limanul Nistrului.

Când golfurile marine sau gurile largi ale unor râuri mici sunt barate total prin cordoane litorale, în spatele lor se formează lacuri, cunoscute sub numele de lagune.

Tipuri de țărmuri

a) Când marea invadează teritorii cu altitudini mari, se creează țărmuri înalte, caracterizate prin: faleză, o suită de golfuri cu forme foarte variate și capuri. Ele au câteva subtipuri:

- Când marea invadează o zonă formată din cute paralele cu țărmul, anticlinalele apar ca insule alungite, despărțite de foste înșeuări, iar sinclinalele dau canale largi; este țărmul dalmatin (exemplu, litoralul iugoslav al Mării Adriatice).

- Când țărmul înalt este fragmentat de văi adânci, pe care pătrunde apa mării, poartă numele de țărm cu rias, la flux, riasurile sunt niște golfuri, iar la reflux se transformă în „pâraie” cu apă puțină.

- Similare sunt și țărmurile cu estuare; acestea însă pot să pătrundă adânc în continent; de exemplu, estuarul Senei are 144 km lungime, cel al fluviului Sfântu Laurențiu 500 km, iar estuarul Amazonului 1000 km.

- Țărmurile cu fiorduri se compun din golfuri cu pereți abrupți, ce depășesc uneori 1000 m altitudine și care provin din foste văi glaciare; sunt specifice în Norvegia, în vestul Scoției, pă țărmurile Labradorului și ale Patagoniei.

- Țărmurile carstice sunt abrupte, cu crestături, cu vechi văi invadate de mare și golfulețe cu ape limpezi.

b) Când marea invadează o câmpie sau se retrage pe o platformă litorală rezultă țărmuri joase.

Ca subtipuri pot fi: țărmuri cu lagune și cordoane litorale (țărmul românesc la nord de Constanța); țărmuri mlăștinoase, colmatate cu mâluri pe care se pot dezvolta turbării, ca pe țărmul de est al Mării Nordului; țărmuri cu delte; țărmuri cu recifi de corali, care se construiesc în mările calde (coralii sunt animale mici care trăiesc în colonii și care secretă o carapace calcaroasă, din care se formează recifii: în interiorul recifului se creează un fel de lac numit lagon).

Sursa: Editura Didactică și Pedagogică București – Geografie Fizică Generală şi Geologie, clasa a IX-a, 1988 – Relieful litoral